Suc de Ananas – RABENHORST – 750 ml

Produs fara niciunul dintre cei trei derivati xantinici (cafeina, teobromina si teofilina) existenti frecvent in regnul vegetal. “Cofeina sau Cafeina este un alcaloid vegetal din grupul xantinelor care acționează ca și inhibitor competitiv pe receptorii neurotransmițătorului adenozină. Astfel, ea are un efect de dezinhibare a activitații neuronale și de dereglare a ciclului somn-veghe. Prin metaboliții săi, inhibă senzația de foame și crește toleranța la efort fizic (paraxantina), mărește fluxul sangvin arterial bogat în oxigen și nutrienți spre creier și mușchi (teobromina), relaxează musculatura netedă – în special pe cea a bronșiolelor – crește ritmul și eficiența de pompa a inimii (teofilina). Principalele surse naturale de cofeină sunt ceaiul, cafeaua, mate, guarana, maca. Si cacao conține cantități relativ reduse de cofeină. Deoarece acest alcaloid se găsește în unele dintre cele mai utilizate băuturi, în cadrul regimurilor cu restricție la cafeină trebuiesc abordate variantele sau înlocuitorii fără cofeină ai acestor alimente. Dietele cu restricție la cofeină sunt recomandate în: – Anxietate, atacuri de panică, insomnii, depresie, tendință către depresie. – Multe boli cardiovasculare, angină pectorala, status post-infarct, hipertensiune arterială, aritmii cardiace. – Epilepsie. – La cei cu diabet, cu hipertiroidism și hiperaciditate gastrică. – La cei primesc anumite medicamente printre care beta blocantele, alte sipaticomimetice, nicotina, efedrina, pseudoefedrina, quinolonele (norfoxacin, ciprofloxacin, etc.), IMAO, benzodiazepinele, teofilina, metilxantina.” Dr.Albu Horatiu 2013

“In vederea scaderii nivelului colesterolului total plasmatic unii medici prescriu medicamente si diete care se sustin reciproc. Se porneste de la ideea ca aportul redus de colesterol exogen (venit prin alimentatie) se rasfrange negresit si asupra nivelului colesterolului plasmatic total. Cercetarile medicale si nutritionale efectuate de-a lungul ultimelor doua decade au aratar ca – in esenta – exista doua tipuri de colesterol – bun (HDL) si rau (LDL) – in sensul in care persoanele care au o cantitate mare de colesterol bun (HDL) prezinta un risc mai mic de a face ateroscleroza decat cele care au o cantitate mare de colesterol rau (LDL). Din punctul de vedere al Nutritiei Ortomoleculare se admite ca valorile normale ale colesterolului sangvin variaza intre 120 si 260 mg la 100ml, existand mari variatii individuale in functie de varsta, de sex, de rasa, de ocupatie si stare de activitate. A spune ca limita superioara normala a colesterolului total plasmatic este de 200mg/dl pentru toti indivizii pare a fi destul de putin logic. Multi medici si nutritionisti – la care subscriu si eu – sunt de acord cu o statistica din 2009 facuta in urma unor studii clinice nutritionale la Mayo. Acolo se arata ca in conditii normale de viata, valorile maxime ale colesterolului total sangvin la indivizii de rasa caucaziana aflati la varste de peste 30 de ani pot depasi 200mg/dl, ajungandu-se l avalori de pana la 280mg/dl in cazul barbatilor trecuti de 60 de ani. Pasii logici, eficienti in lupta impotriva colesterolului crescut sunt: 1. Regimul alimentar cu o dieta saraca in colesterol indicata de medic sau nutritionist. 2. Asocierea la dieta si altor modificari de life style care pot imbunatati profilul colesterolului plasmatic. Astfel: promovarea miscarii, scaderea in greutate, evitarea platourilor de stress psihic si a oboselii, renuntarea la fumat. 3. Numai daca prin aceste metode – principala fiind dieta – colesterolul nu scade in mod semnificativ, probabil ca este vorba de o sinteza crescuta endogena (colesterol produs in organism). Numai in acest caz medicul curant va indica si un tratament medicamentos (in general statine) care in doza cat mai mica sa ajute conduita dietetica.” Dr. Albu Horatiu 2009

“Glutenul este un amalgam proteic (prolamine și gluteline) existent în majoritatea cerealelor uzuale. Deoarece este insolubil în apă și lipicios, el este utilizat în industria procesatoare de alimente drept cel mai ieftin liant alimentar. pe langa cerealele care-l contin natural, puteti avea surpriza sa-l gasiti in aproape oricare aliment cu mai multe ingrediente si care nu poarta indicatia dietetica FARA GLUTEN sau GLUTEN FREE. Se constată o creștere alarmantă a intoleranței manifeste și submanifeste clinic la gluten. Din acest motiv, atât dietele imuno-nutriționale cât și cele ortomoleculare anti-aging sau speciale pentru anumite afecțiuni recomandă eliminarea pe termen lung a acestuia din alimentație. Cele mai importante recomandări dietetice speciale și ortomoleculare ale alimentației FĂRĂ GLUTEN sunt: – Dietele de imunonutriție care exclud de regulă sau în urma testelor serologice specifice glutenul, lactoza, proteinele din lapte, ou și uneori drojdiile1. – Intoleranțele la gluten, lactate, ouă, oleaginoase și soia. – Celiachia (asimptomatică, potențială, manifestă), și dermatita herpetiformă. în aceste două cazuri, nu se începe alimentația fără gluten fără un diagnostic corect, pentru că eliminarea glutenului duce inevitabil la falsificarea rezultatelor analizelor de laborator. – Dietele de Nutriție Ortomoleculară din Poliartrită reumatoidă și alte boli cu context auto-imun (Rectocolita Ulcero-hemoragica, Boala Crohn, Psoriazis, Scleroza în Plăci, Lupus, s.a) – Dietele de Nutriție Ortomoleculară în care se urmărește o scădere a statusului pro-inflamator și inflamator al organismului2 (Sindrom Metabolic, Diabet Zaharat II, Obezitate s.a). – Alte diete care limitează/interzic utilizarea glutenului/lactatelor/ouălelor (în general dietele speciale de Nutriție Ortomoleculară ale persoanelor cu cancer și/sau alte tulburări disimune). – Autism3 (conform teoriei exorfinică a autismului). – Schizofrenie, depresia severă, epilepsie (conform teoriei excesului de opioizi) 3“ Dr. Albu Horatiu 2010 1 Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemie. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013 2 Sindromul Metabolic. Camelia Diaconu. Bucuresti – Ed. Medicala, 2011 3 Asediul opioizilor alimentari – exorfinele. Irina M. Jaba si Ostin C. Mungiu – Medicina Moderna, 2006

“Lactoza este un dizaharid (format dintr-o moleculă de galactoză și una de glucoză) existent în laptele animal. Acesta, în funcție de specia de la care provine, poate avea un conținut de lactoză până la 0,8%. Pe langă lactoză și alți compuși nutriționali activi, laptele animal conține și o seamă întreagă de proteine cu răsunet important asupra imunologiei organismului uman. Se constată o creștere alarmantă a intoleranței manifeste și submanifeste clinic la lactoză și mai ales la proteinele din lapte. Din acest motiv, atât dietele imuno-nutriționale cât și cele ortomoleculare anti-aging sau speciale pentru anumite afecțiuni recomandă eliminarea pe termen lung a laptelui de origine animala, a majorității derivatelor sale (precum si a alimentelor care le contin pe acestea) din alimentație multor persoane. Cele mai importante recomandări ale dieteticii și nutriției ortomoleculare ale alimentației FĂRĂ LACTOZA si/sau FARA PROTEINE DIN LAPTE sunt: – Dietele de imuno-nutriție care exclud de regulă (sau în urma testelor serologice specifice) glutenul, lactoza, proteinele din lapte, ou și uneori drojdiile1. – Intoleranța la lactoză prin deficit de lactază, boală inflamatorie intestinală, diverse sindroame de malabsorbție. – Dietele speciale ortomoleculare de întreținere ale pacientului cu cancer, dieta neoplazicului din cursul chimioterapiei, profilaxia cancerelor. – Dietele speciale ortomoleculare din bolile inflamatorii și autoimune (poliartrită reumatoidă, rectocolita ulcero-hemoragica, boala Crohn, poriazis, scleroza multipla, lupus, s.a), din boli virale cronice (hepatite cronice si ciroze hepatice, infectii cu HPV, etc.), din astmul alergic, dermatita atopică și alte alergii. Alte tendințe la tulburări disimune de tipul deficitelor de imunitate, imunitații excesive sau anarhiilor imunitare). – Dietele de Nutriție Ortomoleculară în care se urmărește o scădere a statusului pro-inflamator și inflamator al organismului2 (Sindrom Metabolic, Diabet Zaharat II, Obezitate s.a). – Celiachia (asimptomatică, potențială, manifestă) și dermatita herpetiformă. Practicanții dieteticii și ai Nutriției Ortomoleculare consideră că eliminarea proteinelor de lapte din alimentație aduce un beneficiu suplimentar celui dat de eliminarea glutenului. Acesta ar consta în scăderea statusului pro-inflamataor și disimun al organismului respectiv. – Autism 3 (conform teoriei exorfinică a autismului). – Schizofrenie, depresia severă, epilepsie (conform teoriei excesului de opioizi) 3 “ Dr. Albu Horatiu 2010 1 Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemie. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013 2 Sindromul Metabolic. Camelia Diaconu. Bucuresti – Ed. Medicala, 2011 3 Asediul opioizilor alimentari – exorfinele. Irina M. Jaba si Ostin C. Mungiu – Medicina Moderna, 2006

Produs garantat a nu avea in compozitia sa Proteine din Lapte. “Pe langă lactoză și alți compuși nutriționali activi, laptele animal conține și o seamă întreagă de proteine cu răsunet important asupra imunologiei organismului uman. Se constată o creștere alarmantă a intoleranței manifeste și submanifeste clinic la lactoză și mai ales la proteinele din lapte. Din acest motiv, atât dietele imuno-nutriționale cât și cele ortomoleculare anti-aging sau speciale pentru anumite afecțiuni recomandă eliminarea pe termen lung a laptelui de origine animala, a majorității derivatelor sale (precum si a alimentelor care le contin pe acestea) din alimentație multor persoane. Cele mai importante recomandări ale dieteticii și nutriției ortomoleculare ale alimentației FĂRĂ LACTOZA si/sau FARA PROTEINE DIN LAPTE sunt: – Dietele de imuno-nutriție care exclud de regulă (sau în urma testelor serologice specifice) glutenul, lactoza, proteinele din lapte, ou și uneori drojdiile1. – Intoleranța la lactoză prin deficit de lactază, boală inflamatorie intestinală, diverse sindroame de malabsorbție. – Dietele speciale ortomoleculare de întreținere ale pacientului cu cancer, dieta neoplazicului din cursul chimioterapiei, profilaxia cancerelor. – Dietele speciale ortomoleculare din bolile inflamatorii și autoimune (poliartrită reumatoidă, rectocolita ulcero-hemoragica, boala Crohn, poriazis, scleroza multipla, lupus, s.a), din boli virale cronice (hepatite cronice si ciroze hepatice, infectii cu HPV, etc.), din astmul alergic, dermatita atopică și alte alergii. Alte tendințe la tulburări disimune de tipul deficitelor de imunitate, imunitații excesive sau anarhiilor imunitare). – Dietele de Nutriție Ortomoleculară în care se urmărește o scădere a statusului pro-inflamator și inflamator al organismului2 (Sindrom Metabolic, Diabet Zaharat II, Obezitate s.a). – Celiachia (asimptomatică, potențială, manifestă) și dermatita herpetiformă. Practicanții dieteticii și ai Nutriției Ortomoleculare consideră că eliminarea proteinelor de lapte din alimentație aduce un beneficiu suplimentar celui dat de eliminarea glutenului. Acesta ar consta în scăderea statusului pro-inflamataor și disimun al organismului respectiv. – Autism 3 (conform teoriei exorfinică a autismului). – Schizofrenie, depresia severă, epilepsie (conform teoriei excesului de opioizi) 3 “ Dr. Albu Horatiu 2010 1 Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemie. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013 2 Sindromul Metabolic. Camelia Diaconu. Bucuresti – Ed. Medicala, 2011 3 Asediul opioizilor alimentari – exorfinele. Irina M. Jaba si Ostin C. Mungiu – Medicina Moderna, 2006

Produs in a carei reteta de fabricatie nu intra componente din Ou. “Contrar a ceea ce se poate crede, alergia și mai ales intoleranțele la proteinele din ouă sunt destul de frecvente. Dacă alergia se materializează la nivel plasmatic în special prin aparitia nivelelor crescute ale IgE-urilor, intoleranța alimentară aduce în principal reacții care implică fixarea de IgG pe suprafața celulelor și matricea extracelulară.1 Dacă alergia are manifestări zgomotoase, chiar dramatice uneori, intoleranța își desfașoară procesele distructive, insidios (de cele mai multe ori neștiut). Când prezența antigenului (proteina respectivă) este permanentă sau repetată frecvent, se constiuie o inflamație cronică ce poate sta chiar la baza degenerărilor sau a unor boli autoimune.1 La prima vedere este extrem de ușor să eliminăm proteinele de ou din alimentație. Lucrurile nu stau chiar așa datorită faptului că industria alimentară folosește enorm de mult oul sau parțile lui componente. Soluția este alegerea produselor care au specificația de 100% Vegetal sau a celor în care se exprimă explicit că în procesul de fabricație nu s-au folosit ouă.“ – Dr.Albu Horatiu 2013 1 Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemiei. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013

“Atunci cand sunt neprajite (Raw Food sau uscate suav) si cand nu sunt pastrate (neprajite vorbesc) in contact cu aerul (asa cum am vazut saci de cajou neprajite la Billa), fructele oleaginoase sunt adevarate minuni ale naturii. Atunci cand se introduc in cantitati minime 25 – 30g in dieta zilnica (de obicei in salata zilnica de cruditati) ele aduc beneficii inestimabile pe termen lung. Atentie la cuvintele cheie: neprajite, Raw Food, uscate suav, cantitati mici zilnic. Cu toate aceste beneficii, multe persoane prezinta alergii la una sau mai multe dintre aceste oleaginoase. Cel mai frecvent la arhide. Am considerat ca fiind datoria mea sa pun indicatia dietetica FARA ARAHIDE pe acele produse de pe acest site in reteta carora de fabricatie NU INTRA SEMINTE SAU FRUCTE OLEAGINOASE” – Dr. Albu Horatiu 2013

Produse in care nu a fost adaugat zahar. Ele contin in exclusivitate zaharoza provenita din materiile prime constituente (cereale, fructe, legume, oleaginoase, etc.). “Glucoza (I.G 100), mierea (I.G 90) si zaharul (I.G 70) sunt principalii indulcitori utilizati in industria alimentara si acasa. Ei au Indice Glicemic mare, aducand astfel si o incarcatura glicemica mare. Din aceste motive sunt cu totul proscrisi la cei care isi doresc o buna supraveghere a greutatii corporale, a nivelelor glicemiilor precum si a starilor patologice legate de alterarile acestora ( Sindrom Metabolic, Diabet Zaharat, etc.). Mai mult, vreau sa atrag atentia asupra zaharurilor ascunse care, sub aceasta denumire sau o alta sunt adaugate in retetele unor alimente in care nici nu v-ati astepta! Solutia cea mai la-ndemana este citirea etichetelor si mai sigur, alegerea alimentelor cu indicatia FARA ZAHAR ADAUGAT.” – Dr. Albu Horatiu 2013

“Ce este aceea Imunonutriția?! Una dintre cele mai devastatoare probleme medicale, nutriționale și de sănătate publică a timpurilor noastre este creșterea explozivă a patologiei metabolice (obezitate, sindrom metabolic, diabet zaharat) și care se află în strânsă corelație cu riscul cardio-vascular crescut.1 Un flagel pentru toți, mai puțin pentru multinaționalele farmaceutice, furnizorii de servicii de sănătate și casele de pensii… Deși cvasimajoritatea practicanților medicinei convenționale n-au “intuiția“ necesară pentru a lua această poziție și ne încadrează pe toți în aceleași tipare de tratament, profesorul francez Dominique Rueff – la a cărui poziție mă raliez și eu – consideră că: “fiecare problemă de exces ponderal este una specifică, legata de istoricul individual și genetic, de stilul de viață. Ea nu-și va găsi soluția în vreun regim miraculos, articol de revistă sau la un nutriționist atins de geniu“.2 In viziunea mea, în atingerea unei greutați normale și în a unor analize onorabile din punctul de vedere al sindromului dismetabolic (și uneori chiar inflamator), cea mai mare importanță o au urmatoarele trei elemente: 1. Alimentația care să aducă glucide dar pe cele cu Indice Glicemic Scazut. 2. Aportul aproape zilnic de cantitați reprezentative de acizi grași polinesaturați esențiali Omega 3 (atât forme active cât și precursori inactivi) și într-un raport perfect echilibrat pentru vârstă și patologie cu cei Omega 6. 3. Studierea toleranțelor/intoleranțelor alimentare la acele alimentele uzual consumate de pacient. Acestea sunt principalele elemente! Ele vin să îndrepte “factorul alimentar“ care reprezintă adevărata “picătură chinezească“ pentru organismul nostru! In funcție de necesitățile pacientului și de experiența medicului care-l tratează, se mai pot asocia și unele adjuvante ca promovarea mișcării/termogenezei precum si a medicației (hipoglicemiante, hipolipemiante, hipocolesterolemiante, antihipertensive, anticoagulante, etc. etc. – dupa caz). Acum, uzual si pentru marea masa a pacientilor, lucrurile sunt luate în sens invers! Oare în al cui beneficiu?! Dacă punctele 1 și 2 de mai sus ne sunt destul de la îndemână pentru a le prescrie, aplica și urmări, ultimul – și anume “Studierea intoleranțelor alimentare“ ne va conduce totuși la un laborator de analize (este adevarat însă că – nu trebuie sa trec sub tacere faptul – noi, cei care cunoaștem din tainele Nutriției Ortomoleculare, putem să decelăm și empiric o parte dintre alimentele – nu ingredientele – care “nu-i vin bine pacientului“. Aceasta, eu o fac printr-o tehnica denumita de mine “ cina cu aliment unic“!) Pentru studierea în laborator a intoleranțelor alimentare se folosesc la momentul de fata (august 2013) două metode importante: – Testele de stimulare a granulocitelor (Test Citotoxic, Leucotrace, etc.) care – dupa părerea mea – vor fi abandonate în timp. Nu mă exprim asupra viabilității tehnicii, neavând calitatea și pregătirea s-o fac, însă eu n-am obținut satisfacții mari de pe urma acestor metode. Și aceasta mai ales datorita softului însoțitor care construia o dietă destul de scoasă din contextul marii majoritații a pacienților. – Testele de tip ELISA care dozeaza IgG-urile totale și specifice. Acestea, datorită bunei reproductibilități a rezultatelor, imi par a fi cele mai utile. Problema este tot cu softul de interpretare și de aceea, eu cam “periez“ în funcție de caracteristicile pacientului dieta scoasă de laborator. Am utilizat mai multe teste, atat în Romania cît și în Occident, unele mai ample și costisitoare, altele mai reduse și mai permisive pentru pacient (York, Imupro300, Imupro500, Imupoids, etc.). Cel din urmă – Imupoids – pus la punct de Prof. Rueff îmi pare cel mai facil, mai puțin costisitor și adaptat nevoilor pacientului roman, care traditional are o alimentație putin diversificată. Păcat ca nu este încă disponibil în România. Aștept cu nerabdare acest test sau un altul similar lui! Ce doresc să ne arate aceste teste? Ele aduc o indicație importantă asupra faptului dacă unele dintre alimentele consumate de pacient conduc la apariția conflictelor imunologice (altele dacat fenomenele alergice – mediate prin IgE) care, odată cu trecerea timpului, duc la leziuni la nivelul “marginii in perie“ (de la nivelul mucoasei intestinului subțire) ce promovează modificări în permeabilitatea intestinală.3 Tot mai multi specialisti în domeniu consideră că tocmai această “perturbare a permeabilității intestinale“ se află la originea majorității bolilor autoimune (prin implicațiile imunitare zilnice ale intoleranțelor), a sosirii și evoluției proaste a celor cronic-degenerative (prin carențele/ excesele macro și micronutriționale induse) și mai ales în cazul celor care evoluează pe un teren cu imunitate slabă antivirală și antineoplazică. Sunt întru-totul de acord! Mai mult, dupa Prof. Rueff: “Tendința de a fabrica prea multă greutate și grăsime în raport cu cantitatea calorică a ceea ce mâncăm, face parte din acest proces“.2 Atât eu, cît și mulți alți confrați sau pacienți care au avut de-a face cu astfel de testări, am observat că majoritatea (peste 80%) dintre noi, cei cu tendință la creșterea în greutate sau chiar obezi de diferite grade, suntem intoleranți (adică dezvoltăm IgG-uri) la cel puțin unul sau doua dintre următoarele componente ale alimentelor (de obicei la primele trei): – Glutenul (o proteină găsită în grâu, cereale înrudite, dar și ca adaos industrial la foarte multe alte alimente), – Proteinele din lapte (în lapte, lactate derivate și alimentele în a căror rețete s-au folosit lactatele), – Proteinele din ou (ouă și alimente în care s-au folosit părți din acestea), – mai rar la drojdii și alimentele care le conțin. Pornind de la experiența adusă de aceste teste și de literatura din domeniu parcursă, voi aplicat indicația dietetică IMUNONUTRITIE la acele alimente bio și dietetice High Class de pe acest site care vin în sprijinul celor care urmaresc regimuri dietetice imunonutriționale. Astfel, de cele mai multe ori, aceste persoane sunt “beneficiarele“ a cel putin uneia sau mai multora dintre intoleranțele mai sus amintite. Alimentele selecționate NU CONTIN/ NU AU FOST UTILIZATE IN PROCESUL DE PRODUCTIE urmatoarele: glutenul, oul, laptele și ingredientele care le-ar putea conține. “Eliminarea alimentelor netolerate are și alte consecințe3, în afară de conflictul imunologic de la nivelul peretelui intestinal. Astfel, are loc o distrugere parțială și modificarea permeabilității mucoasei prin lezarea/ sfârtecarea celulelor epiteliului vilos, așa numita “margine în perie“. Imbinarea acestor tulburari imunologice și anatomice va conduce la o “disnutriție“ care se găsește la originea multor afecțiuni cronice precum și a excesului ponderal. Daca nu i se tratează cauza – intoleranța alimentară și repermeabilizarea peretelui intestinului subțire – problema greutății nu se va rezolva niciodata. Astfel se explică eșecul tururor regimurilor restrictive, durerea și dezamăgirea celor care se limitează la aceste diete“.2 Sper ca aceste scurte note să va faca mult mai ușoara alegerea! Succes!“ – Dr.Albu Horatiu 2013 1 Prefata de Prof.Dr. Constantin Ionescu-Targoviste la Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemie. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013. 2Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemie. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013. 3Immunonutricion, se nourrir selon son immunite. Dominique Rueff, Bernard Weber, Camille Lieners, William Amzallag. Ed. Francois Xavier de Guibert, 2009. Mai mult decat vindecarea. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013. Sindromul Metabolic. Camelia Diaconu. Bucuresti – Ed. Medicala, 2011.

“INTEGRAL este acel aliment ale cărui ingrediente n-au suferit procese de rafinare premergătoare. De regulă, un aliment integral este mai sănătos decât cel rafinat/ procesat, păstrând întreaga bogăție macro și mai ales micronutrițională a ingredientelor din care este construit. Cel mai cunoscut exemplu este cel al pâinilor integrale care păstrează compoziția micronutrițională și bogăția în fibre alimentare insolubile ale cerealelor din care provin. Un alt bun exemplu sunt uleiurile nerafinate care vin – pe langă acizii grași componenți – și cu bagajul fito-nutrițional secundar al seminței oleaginoase din care provin“ – dr. Albu Horatiu 2013

“Indiferent ce spun unii medici sau nutriționiști, grăsimile sunt extrem de importante pentru funcționarea normală pe termen mediu și lung a organismului. Ele NU trebuiesc eliminate din alimentație! In foarte multe cazuri însă, unele dintre ele (cele nesănătoase) trebuie restricționate cantitativ sau chiar eliminate, iar celelalte (cele “menținătoare de sănătate“ și cele “aducătoare de sănătate“ – cum le numesc eu) merită a fi promovate și crescute în dietă. Pentru a vă fi de mare ajutor, pe acest site am marcat alimentele care sunt sărace în grăsimi nesănătoase cu indicativul dietetic SARAC GRASIMI! Aceste alimente NU CONTIN GRASIMI VEGETALE HIDROGENATE, GRASIMI DE ORIGINE ANIMALA si ACIZI GRASI SATURATI PESTE 1g/ 100g produs in modalitatea de pregatire preconizata de producator. Care sunt grăsimile nesănătoase de care trebuie să ne ferim în mod deosebit? – cantitățile excesive de Acizi Grași Saturați. De obicei, nocivitatea lor este adusă de variantele cu lanț catenar lung, care au – în cvasimajoritatea lor – proveniență animală. Nu porniți o cruciadă împotriva Acizilor Grași Saturați! Există unii indispensabili pentru sănătatea pe termen mediu și lung. Este vorba de cei cu catenă medie (TCM) și mai scurtă și care se găsesc din belșug în uleiurile nerafinate de palmier roșu și mai ales de nucă de cocos. – grăsimile vegetale hidrogenate care conțin o parte importantă de forme izomerice TRANS. Acestea sunt niște forme artificiale, anormale pentru natură, pentru care organismele vii (inclusiv cel omenesc) nu au puse la punct rutele metabolice prin care sa le utilizeze cu succes. Sunt extrem de “uzante“ și pro-aging pentru organism iar pe deasupra au o mare putere aterogenă și de promovare a creșterii LDL colesterolului (colesterolul rău). Aceste grăsimi vegetale hidrogenate se găsesc în margarinele de primă generație – acelea ieftine – convențional obținute prin hidrogenarea uleiurilor vegetale precum și în multe alimente care le conțin pe ascuns (unele produse de patiserie, cofetărie, sncks-uri, produsele deja pregatite – gata de a fi băgate în cuptor, extrem de multe sortimente de pâine feliată, etc.) sub denumirea generală de uleiuri vegetale hidrogenate sau doar uleiuri vegetale (ce lasă la latitudinea cumparărtorului să interpreteze ce și cum). – grăsimile peroxidate/ oxidate/ lâncezite – acestea fiind de obicei un rezultat al economiei de bani, al dorinței de uleiuri ieftine, de proastă calitate, din proasta utilizare și păstrate a grăsimilor sănătoase. Eu – chiar în asentimentul multora dintre confrații mei medici și în nume personal, după o experiență destul de mare cu pacienții din România – voi mai atrage atentia aici și asupra unora dintre grasimile sănătoase (este vorba de către acizii grași esențiali polinesaturați de tip Omega 6) care daca nu sunt echilibrați într-un anume raport cu cei de tip Omega 3, pot deveni pe termen lung, nocivi pentru sănătate.“ – Dr. Albu Horațiu 2013.

“In mod normal, la omul sănătos, aportul zilnic de energie din proteine trebuie să se situeze cam la 15% din cel general. Astfel – la un calcul sumar – individul de 70Kg aflat în condiții normale de viață (cu un necesar de cca. 2000 Kcal) necesită cam 70 – 80g de proteine zilnic. Dietele cu continut redus de proteine (regimurile cu restricție proteică / regimurile hipoproteice) le prescriem de obicei pacienților cu anumite afecțiuni renale, hepatice sau tulburări metabolice ereditare dar un numai. In funcție de severitatea afecțiunii, medicul, nutriționistul sau dieteticianul stabilește cantitatea zilnică de proteine care pot fi și trebuiesc consumate. Astfel, pentru individul nostru standard de 70kg (și proporțional pentru alte greutăți) se pot stabili – de regulă – trei mari tipuri de restricție proteică: – regim hipoproteic moderat, cu 50 – 60g proteine/zi (10 – 12% din aportul energetic zilnic). – regim hipoproteic sever, cu aproximativ 40 – 50g proteine/zi (8 – 10% din aportul energetic zilnic). – regim hipoproteic extrem de sever, cu sub 40g proteine /zi (sub 8% din aportul energetic zilnic). Vom considera și vom nota ca atare, adica SARAC PROTEINE acele alimente care – în forma lor optima de consum – vin cu un aport de proteine de până la 4g pentru fiecare 100g. Teoretic, aceasta înseamnă că pentru persoana noastră de 70kg, o cantitate de cam 1500g din respectivul aliment gata de consum ar asigura aportul de proteine întrun regim hipoproteic moderat, cam 1250g l-ar asigura pe cel dintr-un regim hipoproteic sever și sub 1000g pe cel al unui regim hipoproteic extrem de sever. In esență pentru orientarea Dvs. mai ușoara, SARAC PROTEINE marcat de mine pe acest site, înseamnă un aliment care – în forma lui de consum preconizată de producator – vine cu cel mult 4g de proteine pentru fiecare 100g produs in cazul celor care se consuma solide si sub 1,6g la 100ml la cele care se consuma lichide.“ – Dr.Albu Horatiu 2013

„Aportul normal de sodiu zilnic la individul de circa 70kg, sănătos, care trăiește în condiții de confort termic și desfășoara o activitate fizică normală este de cputin peste 2g. Aceste 2g de Na corespund a 5g de sare pură. In ceastă socoteală se ia sodiul provenit din toate alimentele, medicamentele si lichidele consumate de-a lungul unei zile! Actualmente, regimurile cu restricție variabilă la sodiu (regimurile hiposodate) se aplică în special la persoanele cu anumite afecțiuni cardio-vasculare, boli hepatice și insuficiente renale. Regimul hiposodat – în funcție de severitatea deficitului de sodiu pe care-l aduce – poate fi clasificat în: – regim hiposodat ușor, în care totalitatea alimentelor, medicamentelor și lichidelor ingerate zilnic pot să aducă cam 1600mg de sodiu (sau 4g de sare pura). – regim hiposodat mediu, în care totalitatea alimentelor, medicamentelor și lichidelor ingerate zilnic pot să aducă cam 800mg de sodiu (sau 2g de sare pură). – regim hiposodat sever, în care totalitatea alimentelor, medicamentelor și lichidelor ingerate zilnic pot să aducă cam 400mg de sodiu (sau 1g de sare pură). – regim hiposodat extrem, în care totalitatea alimentelor și lichidelor ingerate zilnic pot să aducă până la 200mg de sodiu (sau 0,5g de sare pură). Strictețea regimului hiposodat este stabilită de medic sau de catre dietetician sau nutriționist la indicația medicului! Pentru a vă facilita alegerea produselor dietetice de pe acest site și în funcție de cantitatea de sodiu sau sare pe care o conțin, voi marca cu indicația dietetică SARAC SODIU acele produse care aduc cate 160mg de sodiu sau 0,4 g de sare pentru fiecare 100g de produs pregătit pentru consum, conform specificației producătorului. Atrag atenția că și apa pe care o folosim la băut sau pregătit alimentele conține o proporție variabila de sodiu care trebuie luata în considerare în situațiile de regimuri hiposodate.“ – Dr. Albu Horatiu 2013

100% Vegetal! Produse care nu contin niciun ingredient de origine animala. Astfel, ele sunt cu compatibile cu regimurile vegane, vegetariene, posturi, etc.