Shop

Produs fara niciunul dintre cei trei derivati xantinici (cafeina, teobromina si teofilina) existenti frecvent in regnul vegetal. “Cofeina sau Cafeina este un alcaloid vegetal din grupul xantinelor care acționează ca și inhibitor competitiv pe receptorii neurotransmițătorului adenozină. Astfel, ea are un efect de dezinhibare a activitații neuronale și de dereglare a ciclului somn-veghe. Prin metaboliții săi, inhibă senzația de foame și crește toleranța la efort fizic (paraxantina), mărește fluxul sangvin arterial bogat în oxigen și nutrienți spre creier și mușchi (teobromina), relaxează musculatura netedă – în special pe cea a bronșiolelor – crește ritmul și eficiența de pompa a inimii (teofilina). Principalele surse naturale de cofeină sunt ceaiul, cafeaua, mate, guarana, maca. Si cacao conține cantități relativ reduse de cofeină. Deoarece acest alcaloid se găsește în unele dintre cele mai utilizate băuturi, în cadrul regimurilor cu restricție la cafeină trebuiesc abordate variantele sau înlocuitorii fără cofeină ai acestor alimente. Dietele cu restricție la cofeină sunt recomandate în: – Anxietate, atacuri de panică, insomnii, depresie, tendință către depresie. – Multe boli cardiovasculare, angină pectorala, status post-infarct, hipertensiune arterială, aritmii cardiace. – Epilepsie. – La cei cu diabet, cu hipertiroidism și hiperaciditate gastrică. – La cei primesc anumite medicamente printre care beta blocantele, alte sipaticomimetice, nicotina, efedrina, pseudoefedrina, quinolonele (norfoxacin, ciprofloxacin, etc.), IMAO, benzodiazepinele, teofilina, metilxantina.” Dr.Albu Horatiu 2013

“In vederea scaderii nivelului colesterolului total plasmatic unii medici prescriu medicamente si diete care se sustin reciproc. Se porneste de la ideea ca aportul redus de colesterol exogen (venit prin alimentatie) se rasfrange negresit si asupra nivelului colesterolului plasmatic total. Cercetarile medicale si nutritionale efectuate de-a lungul ultimelor doua decade au aratar ca – in esenta – exista doua tipuri de colesterol – bun (HDL) si rau (LDL) – in sensul in care persoanele care au o cantitate mare de colesterol bun (HDL) prezinta un risc mai mic de a face ateroscleroza decat cele care au o cantitate mare de colesterol rau (LDL). Din punctul de vedere al Nutritiei Ortomoleculare se admite ca valorile normale ale colesterolului sangvin variaza intre 120 si 260 mg la 100ml, existand mari variatii individuale in functie de varsta, de sex, de rasa, de ocupatie si stare de activitate. A spune ca limita superioara normala a colesterolului total plasmatic este de 200mg/dl pentru toti indivizii pare a fi destul de putin logic. Multi medici si nutritionisti – la care subscriu si eu – sunt de acord cu o statistica din 2009 facuta in urma unor studii clinice nutritionale la Mayo. Acolo se arata ca in conditii normale de viata, valorile maxime ale colesterolului total sangvin la indivizii de rasa caucaziana aflati la varste de peste 30 de ani pot depasi 200mg/dl, ajungandu-se l avalori de pana la 280mg/dl in cazul barbatilor trecuti de 60 de ani. Pasii logici, eficienti in lupta impotriva colesterolului crescut sunt: 1. Regimul alimentar cu o dieta saraca in colesterol indicata de medic sau nutritionist. 2. Asocierea la dieta si altor modificari de life style care pot imbunatati profilul colesterolului plasmatic. Astfel: promovarea miscarii, scaderea in greutate, evitarea platourilor de stress psihic si a oboselii, renuntarea la fumat. 3. Numai daca prin aceste metode – principala fiind dieta – colesterolul nu scade in mod semnificativ, probabil ca este vorba de o sinteza crescuta endogena (colesterol produs in organism). Numai in acest caz medicul curant va indica si un tratament medicamentos (in general statine) care in doza cat mai mica sa ajute conduita dietetica.” Dr. Albu Horatiu 2009

“Glutenul este un amalgam proteic (prolamine și gluteline) existent în majoritatea cerealelor uzuale. Deoarece este insolubil în apă și lipicios, el este utilizat în industria procesatoare de alimente drept cel mai ieftin liant alimentar. pe langa cerealele care-l contin natural, puteti avea surpriza sa-l gasiti in aproape oricare aliment cu mai multe ingrediente si care nu poarta indicatia dietetica FARA GLUTEN sau GLUTEN FREE. Se constată o creștere alarmantă a intoleranței manifeste și submanifeste clinic la gluten. Din acest motiv, atât dietele imuno-nutriționale cât și cele ortomoleculare anti-aging sau speciale pentru anumite afecțiuni recomandă eliminarea pe termen lung a acestuia din alimentație. Cele mai importante recomandări dietetice speciale și ortomoleculare ale alimentației FĂRĂ GLUTEN sunt: – Dietele de imunonutriție care exclud de regulă sau în urma testelor serologice specifice glutenul, lactoza, proteinele din lapte, ou și uneori drojdiile1. – Intoleranțele la gluten, lactate, ouă, oleaginoase și soia. – Celiachia (asimptomatică, potențială, manifestă), și dermatita herpetiformă. în aceste două cazuri, nu se începe alimentația fără gluten fără un diagnostic corect, pentru că eliminarea glutenului duce inevitabil la falsificarea rezultatelor analizelor de laborator. – Dietele de Nutriție Ortomoleculară din Poliartrită reumatoidă și alte boli cu context auto-imun (Rectocolita Ulcero-hemoragica, Boala Crohn, Psoriazis, Scleroza în Plăci, Lupus, s.a) – Dietele de Nutriție Ortomoleculară în care se urmărește o scădere a statusului pro-inflamator și inflamator al organismului2 (Sindrom Metabolic, Diabet Zaharat II, Obezitate s.a). – Alte diete care limitează/interzic utilizarea glutenului/lactatelor/ouălelor (în general dietele speciale de Nutriție Ortomoleculară ale persoanelor cu cancer și/sau alte tulburări disimune). – Autism3 (conform teoriei exorfinică a autismului). – Schizofrenie, depresia severă, epilepsie (conform teoriei excesului de opioizi) 3“ Dr. Albu Horatiu 2010 1 Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemie. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013 2 Sindromul Metabolic. Camelia Diaconu. Bucuresti – Ed. Medicala, 2011 3 Asediul opioizilor alimentari – exorfinele. Irina M. Jaba si Ostin C. Mungiu – Medicina Moderna, 2006

“Lactoza este un dizaharid (format dintr-o moleculă de galactoză și una de glucoză) existent în laptele animal. Acesta, în funcție de specia de la care provine, poate avea un conținut de lactoză până la 0,8%. Pe langă lactoză și alți compuși nutriționali activi, laptele animal conține și o seamă întreagă de proteine cu răsunet important asupra imunologiei organismului uman. Se constată o creștere alarmantă a intoleranței manifeste și submanifeste clinic la lactoză și mai ales la proteinele din lapte. Din acest motiv, atât dietele imuno-nutriționale cât și cele ortomoleculare anti-aging sau speciale pentru anumite afecțiuni recomandă eliminarea pe termen lung a laptelui de origine animala, a majorității derivatelor sale (precum si a alimentelor care le contin pe acestea) din alimentație multor persoane. Cele mai importante recomandări ale dieteticii și nutriției ortomoleculare ale alimentației FĂRĂ LACTOZA si/sau FARA PROTEINE DIN LAPTE sunt: – Dietele de imuno-nutriție care exclud de regulă (sau în urma testelor serologice specifice) glutenul, lactoza, proteinele din lapte, ou și uneori drojdiile1. – Intoleranța la lactoză prin deficit de lactază, boală inflamatorie intestinală, diverse sindroame de malabsorbție. – Dietele speciale ortomoleculare de întreținere ale pacientului cu cancer, dieta neoplazicului din cursul chimioterapiei, profilaxia cancerelor. – Dietele speciale ortomoleculare din bolile inflamatorii și autoimune (poliartrită reumatoidă, rectocolita ulcero-hemoragica, boala Crohn, poriazis, scleroza multipla, lupus, s.a), din boli virale cronice (hepatite cronice si ciroze hepatice, infectii cu HPV, etc.), din astmul alergic, dermatita atopică și alte alergii. Alte tendințe la tulburări disimune de tipul deficitelor de imunitate, imunitații excesive sau anarhiilor imunitare). – Dietele de Nutriție Ortomoleculară în care se urmărește o scădere a statusului pro-inflamator și inflamator al organismului2 (Sindrom Metabolic, Diabet Zaharat II, Obezitate s.a). – Celiachia (asimptomatică, potențială, manifestă) și dermatita herpetiformă. Practicanții dieteticii și ai Nutriției Ortomoleculare consideră că eliminarea proteinelor de lapte din alimentație aduce un beneficiu suplimentar celui dat de eliminarea glutenului. Acesta ar consta în scăderea statusului pro-inflamataor și disimun al organismului respectiv. – Autism 3 (conform teoriei exorfinică a autismului). – Schizofrenie, depresia severă, epilepsie (conform teoriei excesului de opioizi) 3 “ Dr. Albu Horatiu 2010 1 Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemie. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013 2 Sindromul Metabolic. Camelia Diaconu. Bucuresti – Ed. Medicala, 2011 3 Asediul opioizilor alimentari – exorfinele. Irina M. Jaba si Ostin C. Mungiu – Medicina Moderna, 2006

Produs garantat a nu avea in compozitia sa Proteine din Lapte. “Pe langă lactoză și alți compuși nutriționali activi, laptele animal conține și o seamă întreagă de proteine cu răsunet important asupra imunologiei organismului uman. Se constată o creștere alarmantă a intoleranței manifeste și submanifeste clinic la lactoză și mai ales la proteinele din lapte. Din acest motiv, atât dietele imuno-nutriționale cât și cele ortomoleculare anti-aging sau speciale pentru anumite afecțiuni recomandă eliminarea pe termen lung a laptelui de origine animala, a majorității derivatelor sale (precum si a alimentelor care le contin pe acestea) din alimentație multor persoane. Cele mai importante recomandări ale dieteticii și nutriției ortomoleculare ale alimentației FĂRĂ LACTOZA si/sau FARA PROTEINE DIN LAPTE sunt: – Dietele de imuno-nutriție care exclud de regulă (sau în urma testelor serologice specifice) glutenul, lactoza, proteinele din lapte, ou și uneori drojdiile1. – Intoleranța la lactoză prin deficit de lactază, boală inflamatorie intestinală, diverse sindroame de malabsorbție. – Dietele speciale ortomoleculare de întreținere ale pacientului cu cancer, dieta neoplazicului din cursul chimioterapiei, profilaxia cancerelor. – Dietele speciale ortomoleculare din bolile inflamatorii și autoimune (poliartrită reumatoidă, rectocolita ulcero-hemoragica, boala Crohn, poriazis, scleroza multipla, lupus, s.a), din boli virale cronice (hepatite cronice si ciroze hepatice, infectii cu HPV, etc.), din astmul alergic, dermatita atopică și alte alergii. Alte tendințe la tulburări disimune de tipul deficitelor de imunitate, imunitații excesive sau anarhiilor imunitare). – Dietele de Nutriție Ortomoleculară în care se urmărește o scădere a statusului pro-inflamator și inflamator al organismului2 (Sindrom Metabolic, Diabet Zaharat II, Obezitate s.a). – Celiachia (asimptomatică, potențială, manifestă) și dermatita herpetiformă. Practicanții dieteticii și ai Nutriției Ortomoleculare consideră că eliminarea proteinelor de lapte din alimentație aduce un beneficiu suplimentar celui dat de eliminarea glutenului. Acesta ar consta în scăderea statusului pro-inflamataor și disimun al organismului respectiv. – Autism 3 (conform teoriei exorfinică a autismului). – Schizofrenie, depresia severă, epilepsie (conform teoriei excesului de opioizi) 3 “ Dr. Albu Horatiu 2010 1 Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemie. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013 2 Sindromul Metabolic. Camelia Diaconu. Bucuresti – Ed. Medicala, 2011 3 Asediul opioizilor alimentari – exorfinele. Irina M. Jaba si Ostin C. Mungiu – Medicina Moderna, 2006

Produs in a carei reteta de fabricatie nu intra componente din Ou. “Contrar a ceea ce se poate crede, alergia și mai ales intoleranțele la proteinele din ouă sunt destul de frecvente. Dacă alergia se materializează la nivel plasmatic în special prin aparitia nivelelor crescute ale IgE-urilor, intoleranța alimentară aduce în principal reacții care implică fixarea de IgG pe suprafața celulelor și matricea extracelulară.1 Dacă alergia are manifestări zgomotoase, chiar dramatice uneori, intoleranța își desfașoară procesele distructive, insidios (de cele mai multe ori neștiut). Când prezența antigenului (proteina respectivă) este permanentă sau repetată frecvent, se constiuie o inflamație cronică ce poate sta chiar la baza degenerărilor sau a unor boli autoimune.1 La prima vedere este extrem de ușor să eliminăm proteinele de ou din alimentație. Lucrurile nu stau chiar așa datorită faptului că industria alimentară folosește enorm de mult oul sau parțile lui componente. Soluția este alegerea produselor care au specificația de 100% Vegetal sau a celor în care se exprimă explicit că în procesul de fabricație nu s-au folosit ouă.“ – Dr.Albu Horatiu 2013 1 Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemiei. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013

“Atunci cand sunt neprajite (Raw Food sau uscate suav) si cand nu sunt pastrate (neprajite vorbesc) in contact cu aerul (asa cum am vazut saci de cajou neprajite la Billa), fructele oleaginoase sunt adevarate minuni ale naturii. Atunci cand se introduc in cantitati minime 25 – 30g in dieta zilnica (de obicei in salata zilnica de cruditati) ele aduc beneficii inestimabile pe termen lung. Atentie la cuvintele cheie: neprajite, Raw Food, uscate suav, cantitati mici zilnic. Cu toate aceste beneficii, multe persoane prezinta alergii la una sau mai multe dintre aceste oleaginoase. Cel mai frecvent la arhide. Am considerat ca fiind datoria mea sa pun indicatia dietetica FARA ARAHIDE pe acele produse de pe acest site in reteta carora de fabricatie NU INTRA SEMINTE SAU FRUCTE OLEAGINOASE” – Dr. Albu Horatiu 2013

Produse in care nu a fost adaugat zahar. Ele contin in exclusivitate zaharoza provenita din materiile prime constituente (cereale, fructe, legume, oleaginoase, etc.). “Glucoza (I.G 100), mierea (I.G 90) si zaharul (I.G 70) sunt principalii indulcitori utilizati in industria alimentara si acasa. Ei au Indice Glicemic mare, aducand astfel si o incarcatura glicemica mare. Din aceste motive sunt cu totul proscrisi la cei care isi doresc o buna supraveghere a greutatii corporale, a nivelelor glicemiilor precum si a starilor patologice legate de alterarile acestora ( Sindrom Metabolic, Diabet Zaharat, etc.). Mai mult, vreau sa atrag atentia asupra zaharurilor ascunse care, sub aceasta denumire sau o alta sunt adaugate in retetele unor alimente in care nici nu v-ati astepta! Solutia cea mai la-ndemana este citirea etichetelor si mai sigur, alegerea alimentelor cu indicatia FARA ZAHAR ADAUGAT.” – Dr. Albu Horatiu 2013

“Ce este aceea Imunonutriția?! Una dintre cele mai devastatoare probleme medicale, nutriționale și de sănătate publică a timpurilor noastre este creșterea explozivă a patologiei metabolice (obezitate, sindrom metabolic, diabet zaharat) și care se află în strânsă corelație cu riscul cardio-vascular crescut.1 Un flagel pentru toți, mai puțin pentru multinaționalele farmaceutice, furnizorii de servicii de sănătate și casele de pensii… Deși cvasimajoritatea practicanților medicinei convenționale n-au “intuiția“ necesară pentru a lua această poziție și ne încadrează pe toți în aceleași tipare de tratament, profesorul francez Dominique Rueff – la a cărui poziție mă raliez și eu – consideră că: “fiecare problemă de exces ponderal este una specifică, legata de istoricul individual și genetic, de stilul de viață. Ea nu-și va găsi soluția în vreun regim miraculos, articol de revistă sau la un nutriționist atins de geniu“.2 In viziunea mea, în atingerea unei greutați normale și în a unor analize onorabile din punctul de vedere al sindromului dismetabolic (și uneori chiar inflamator), cea mai mare importanță o au urmatoarele trei elemente: 1. Alimentația care să aducă glucide dar pe cele cu Indice Glicemic Scazut. 2. Aportul aproape zilnic de cantitați reprezentative de acizi grași polinesaturați esențiali Omega 3 (atât forme active cât și precursori inactivi) și într-un raport perfect echilibrat pentru vârstă și patologie cu cei Omega 6. 3. Studierea toleranțelor/intoleranțelor alimentare la acele alimentele uzual consumate de pacient. Acestea sunt principalele elemente! Ele vin să îndrepte “factorul alimentar“ care reprezintă adevărata “picătură chinezească“ pentru organismul nostru! In funcție de necesitățile pacientului și de experiența medicului care-l tratează, se mai pot asocia și unele adjuvante ca promovarea mișcării/termogenezei precum si a medicației (hipoglicemiante, hipolipemiante, hipocolesterolemiante, antihipertensive, anticoagulante, etc. etc. – dupa caz). Acum, uzual si pentru marea masa a pacientilor, lucrurile sunt luate în sens invers! Oare în al cui beneficiu?! Dacă punctele 1 și 2 de mai sus ne sunt destul de la îndemână pentru a le prescrie, aplica și urmări, ultimul – și anume “Studierea intoleranțelor alimentare“ ne va conduce totuși la un laborator de analize (este adevarat însă că – nu trebuie sa trec sub tacere faptul – noi, cei care cunoaștem din tainele Nutriției Ortomoleculare, putem să decelăm și empiric o parte dintre alimentele – nu ingredientele – care “nu-i vin bine pacientului“. Aceasta, eu o fac printr-o tehnica denumita de mine “ cina cu aliment unic“!) Pentru studierea în laborator a intoleranțelor alimentare se folosesc la momentul de fata (august 2013) două metode importante: – Testele de stimulare a granulocitelor (Test Citotoxic, Leucotrace, etc.) care – dupa părerea mea – vor fi abandonate în timp. Nu mă exprim asupra viabilității tehnicii, neavând calitatea și pregătirea s-o fac, însă eu n-am obținut satisfacții mari de pe urma acestor metode. Și aceasta mai ales datorita softului însoțitor care construia o dietă destul de scoasă din contextul marii majoritații a pacienților. – Testele de tip ELISA care dozeaza IgG-urile totale și specifice. Acestea, datorită bunei reproductibilități a rezultatelor, imi par a fi cele mai utile. Problema este tot cu softul de interpretare și de aceea, eu cam “periez“ în funcție de caracteristicile pacientului dieta scoasă de laborator. Am utilizat mai multe teste, atat în Romania cît și în Occident, unele mai ample și costisitoare, altele mai reduse și mai permisive pentru pacient (York, Imupro300, Imupro500, Imupoids, etc.). Cel din urmă – Imupoids – pus la punct de Prof. Rueff îmi pare cel mai facil, mai puțin costisitor și adaptat nevoilor pacientului roman, care traditional are o alimentație putin diversificată. Păcat ca nu este încă disponibil în România. Aștept cu nerabdare acest test sau un altul similar lui! Ce doresc să ne arate aceste teste? Ele aduc o indicație importantă asupra faptului dacă unele dintre alimentele consumate de pacient conduc la apariția conflictelor imunologice (altele dacat fenomenele alergice – mediate prin IgE) care, odată cu trecerea timpului, duc la leziuni la nivelul “marginii in perie“ (de la nivelul mucoasei intestinului subțire) ce promovează modificări în permeabilitatea intestinală.3 Tot mai multi specialisti în domeniu consideră că tocmai această “perturbare a permeabilității intestinale“ se află la originea majorității bolilor autoimune (prin implicațiile imunitare zilnice ale intoleranțelor), a sosirii și evoluției proaste a celor cronic-degenerative (prin carențele/ excesele macro și micronutriționale induse) și mai ales în cazul celor care evoluează pe un teren cu imunitate slabă antivirală și antineoplazică. Sunt întru-totul de acord! Mai mult, dupa Prof. Rueff: “Tendința de a fabrica prea multă greutate și grăsime în raport cu cantitatea calorică a ceea ce mâncăm, face parte din acest proces“.2 Atât eu, cît și mulți alți confrați sau pacienți care au avut de-a face cu astfel de testări, am observat că majoritatea (peste 80%) dintre noi, cei cu tendință la creșterea în greutate sau chiar obezi de diferite grade, suntem intoleranți (adică dezvoltăm IgG-uri) la cel puțin unul sau doua dintre următoarele componente ale alimentelor (de obicei la primele trei): – Glutenul (o proteină găsită în grâu, cereale înrudite, dar și ca adaos industrial la foarte multe alte alimente), – Proteinele din lapte (în lapte, lactate derivate și alimentele în a căror rețete s-au folosit lactatele), – Proteinele din ou (ouă și alimente în care s-au folosit părți din acestea), – mai rar la drojdii și alimentele care le conțin. Pornind de la experiența adusă de aceste teste și de literatura din domeniu parcursă, voi aplicat indicația dietetică IMUNONUTRITIE la acele alimente bio și dietetice High Class de pe acest site care vin în sprijinul celor care urmaresc regimuri dietetice imunonutriționale. Astfel, de cele mai multe ori, aceste persoane sunt “beneficiarele“ a cel putin uneia sau mai multora dintre intoleranțele mai sus amintite. Alimentele selecționate NU CONTIN/ NU AU FOST UTILIZATE IN PROCESUL DE PRODUCTIE urmatoarele: glutenul, oul, laptele și ingredientele care le-ar putea conține. “Eliminarea alimentelor netolerate are și alte consecințe3, în afară de conflictul imunologic de la nivelul peretelui intestinal. Astfel, are loc o distrugere parțială și modificarea permeabilității mucoasei prin lezarea/ sfârtecarea celulelor epiteliului vilos, așa numita “margine în perie“. Imbinarea acestor tulburari imunologice și anatomice va conduce la o “disnutriție“ care se găsește la originea multor afecțiuni cronice precum și a excesului ponderal. Daca nu i se tratează cauza – intoleranța alimentară și repermeabilizarea peretelui intestinului subțire – problema greutății nu se va rezolva niciodata. Astfel se explică eșecul tururor regimurilor restrictive, durerea și dezamăgirea celor care se limitează la aceste diete“.2 Sper ca aceste scurte note să va faca mult mai ușoara alegerea! Succes!“ – Dr.Albu Horatiu 2013 1 Prefata de Prof.Dr. Constantin Ionescu-Targoviste la Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemie. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013. 2Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemie. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013. 3Immunonutricion, se nourrir selon son immunite. Dominique Rueff, Bernard Weber, Camille Lieners, William Amzallag. Ed. Francois Xavier de Guibert, 2009. Mai mult decat vindecarea. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013. Sindromul Metabolic. Camelia Diaconu. Bucuresti – Ed. Medicala, 2011.

“In așteptarea liniei de produse bio-dietetice High Class destinate exclusiv alimentației bebelușului și care vor începe să apară din iarnă sub marca mea Dr.ALBU Selections® – luxury organic, dietetic & aniaging store, am selecționat pe acest site, sub indicația dietetică INDICAT BEBE, produse de cea mai înaltă calitate disponibilă actual la nivel mondial. Criteriile au fost doar două: CALITATEA PRODUSULUI și OPORTUNITATEA LUI DE A FI INTRODUS IN DIETA BEBELUSULUI“ – Dr. Albu Horatiu 2013

„în fiecare zi care trece, experiența îmi arată că pe cei mai mulți dintre părinți îi interesează starea de sănătate a copiilor lor doar atunci când intervin probleme marcante, îndeobște îmbolnăviri. Este o mare greșeală! Astfel, pe lângă faptul că această atitudine poate conduce la situații periculoase sau chiar dramatice (datorită potențialei evoluții negative a unora dintre afecțiuni, funcție de terenul pe care se dezvoltă) însăși tratamentul în sine (îndeobște farmacologic și cu efecte pozitive pe maladia în cauză) conduce, printr-un efect secundar inevitabil de intoxicare generală a organismului, la scăderea speranței de viață a celui tratat, într-un cuvânt la scurtarea vieții. După cum intuim cu toții, Dumnezeu ne dăruiește o sănătate pe care noi trebuie să o conservăm, păstrăm și s-o îngrijim, astfel încât să beneficiem cât mai mult timp de pe urma ei. Același lucru se întâmplă și cu „resursa vitală“ sau lungimea vieții! Prin zestrea genetică ne este „rezervat și destinat“ un anumit timp de viață, din care ATâT PĂRIN√Ö¬¢II NO√Ö≈æTRII (pe perioada alimentației inconștiente – viață intrauterină, sugar, copil mic, copil mare, pubertate – în care întreaga răspundere le revine) și apoi NOI îN√Ö≈æINE (pe perioada alimentației conștiente – adolescență, tânăr adult, adult, vârstnic – în care întreaga răspundere NE revine) avem „grijă“ să tăiem mai mult sau mai puțin, ca de pe un răboj, în funcție de procesele de aging (îmbătrânire) pe care le punem pe anumite structuri ale organismului (țesuturi, organe, aparate și sisteme). Logic este că, așa cum se întâmplă în cazul unei mașinării mecanice, și în cazul celor organice sistemele și subansamblele mai suprasolicitate vor ceda primele. Ce putem face astfel încât să tăiem cât mai puține din zile cu care am fost dăruiți? O întrebare legitimă care trebuie să ne preocupe atât pentru noi dar mai ales pentru copii noștrii! Voi face anumite considerații rapide pe această temă, care într-o societate normală și responsabilă ar trebui sa prezinte un larg interes!“ – dr. Albu Horatiu din Articolul “Considerații violente despre greșelile nutriționale pe care le facem in alimentatia copiilor!“ – 2009

Produse indicate Diabeticilor cu Diabet Zaharat tip II (neinsulino-dependent) si celor cu Sindrom Metabolic (sindrom X Metabolic). “Diabetul Zaharat este o boală metabolică foarte frecvente în care – pe înțelesul tuturor – carbohidrații din alimentele ingerate nu pot fi utilizate pe deplin de către organism. Astfel, are loc o acumulare a lor în sânge, denumită în limbaj medical hiperglicemie. Incidenta lui este in crestere! în plus, există numeroase cazuri nediagnosticate și – mai mult – un număr important de persoane considerate aparent sănătoase, aflate intr-o stare prediabetica ( în Nutriția Ortomoleculară se folosește termenul de Sindrom Metabolic Latent), care – din motive lesne de înțeles – nu sunt luați în evidență pentru a fi diagnosticați și tratați. De ce? Pentru că în acea etapa latentă, tratamentul este doar igieno-dieteic, nefiind necesare medicamente si multe investigații, fapt echivalent cu profit mic/ inexistent pentru multinaționalele farmaceutice. Glucoza este un monozaharid cu rol vital în energogenetica organismului. Patrunderea și utilizarea ei în celule este dependentă de cantitatea și de capacitatea de a acționa a insulinei. în esentă, la diabetici, avem fie o lipsă sau insuficiență de insulină, fie – dimpotrivă – o insulină in cantități chiar crescute, dar care nu acționează cum ar trebui pe celulele utilizatoare de glucoză. Indiferent de situație, rezultatul este cam același: glucoza nu poate intra în cantitate suficientă în celule și rămâne în sânge. O terapie pentru a vindeca diabetul zaharat nu este încă disponibil. Tratamente există dar n-au sorți de izbândă pe termen lung dacă nu sunt urmate si câteva modificări ale stilului de viață, intre care dieta este cea mai importantă. In Diabet Zaharat tip I lucrurile sunt destul de clare pentru majoritatea pacienților. Ei trebuie să facă tratament substitutiv cu insulină și să aibă o dietă și un regim de efort fizic adaptate pentru a se potrivi la tratamentul insulinic. Sau invers in multe cazuri! Mai complicat stau lucrurile la pacientul cu Diabet Zaharat tip II sau la cel cu Sindrom Metabolic. Din punctul de vedere al Nutriției Ortomoleculare, acesta trebuie sa aducă următoarele modificări în life style-ul său (deși toate concură la efectul scontat, voi începe de la cea mai puțin importantă spre cele mai importante): – reducerea (nu prea rapidă) a greutății corporale dacă este cazul. – promovarea mișcării la cel puțin 30 de minute în fiecare zi. Aceasta ajută atît la menținerea unei greutăți mai scăzute dar și îmbunătățește răspunsul celulelor la acțiunea insulinei. – înlocuirea alimentelor care aduc glucide cu Indice Glicemic Mare și Medicu cu cele care aduc glucide cu Indice Glicemic Scăzut precum și eliminarea altor alimente care vin cu încărcătură nutriționala pro-aging pentru țesutul pancreatic endocrin și aparatul cardiovascular (cele două aparate principal vizate la individul cu tendință dismetabolica conform Nutriției Ortomoleculare). – introducerea în alimentatie a acelor alimente și complexe micronutriționale de uz profesional ortomolecular (anumite tipuri de suplimente nutritionale) care vin cu încărcătură macro și mai ales micronutriționala anti-aging pentru țesutul pancreatic endocrin și aparatul cardiovascular (cele două aparate principal vizate la individul cu tendință dismetabolica conform Nutriției Ortomoleculare). Logic, tratamentul medicamentos se instituie doar în momentul în care efectele măsurilor de mai sus sunt depășite de gravitatea situației. într-un trecutul care se tot prelungește și în Romania, exista “sfatul” de a înlocui produsele care conțineau glucide si mai ales zaharuri si monozaharide (glucoză, fructoză, etc.) cu altele extrem de sărace în glucide (așa numitele “produse pentru diabetici”). De o bună bucată de timp, societățile medicale de profil ( Ex. Societatea Germana de Diabet – DDG) arată că această idee este învechită, nefondată și chiar dăunătoare deoarece multe dintre aceste alimente speciale pentru diabetici conțin mai multe calorii și grăsimi decât cele normale. Un diabetolog bun pe care nu-l preocupă numai prescrierea de medicamente sau un nutriționist cu experiență vă pot ajuta în scopul de a vă converti extrem de ușor și pe termen lung dieta necesara Diabetului Zaharat tip II. Pentru considerațiile suplimentare de Nutriție Ortomoleculară, vă stau la dispoziție! Pe acest site gasiți probabil cele mai bune produse dietetice existente actualmente la nivelul U.E. Voi marcat cu indicația dietetică INDICAT DIABET acele produse care îmi par a se integra cel mai bine în curentul actual de dietetică modernă a Diabetului Zaharat Tip II. Mai mult, făcând un efort sustinut, voi incerca sa înscriem pe pagina fiecărui preparat care conține glucide, un tabel – în limita timpului și a informațiilor disponibile – următoarele elemente: Indicații pentru Diabetici Grame Hidrocarbonați/ 100g – Echivalența în Pâine* (E.P) – Indice Glicemic – Incărcătură Glicemică (Sarcină Glicemic) – * Echivalența în Pâine poate fi un bun indicator pentru cei care urmăresc dietele mai învechite, în care socotirea cantităților (gramelor) de hidrocarbonați consumați zilnic părea cea mai bună strategie. Sunt diete onorabile, dar la nivelul cunoștiințelor noastre de acum, putem construi diete mult mai bune!“ – Dr. Albu Horațiu 2013

CATEVA RASPUNSURI LA INTREBARI CARE IMI SUNT PUSE FOARTE FRECVENT! Sunt intrebari la care, majoritatea specialistilor in obstetrica si ginecologie au putine raspunsuri iar atunci cand le au, acestea sunt destul de invazive pentru organismul matern si cel fetal. 1. Care este cea mai bună metodă non-medicamentoasă pentru a combate durerile de spate ale gravidei? Răspuns: pe măsura dezvoltării sarcinii, femeile gravide pot suferi de dureri și de discomfort ale spatelui, umerilor, cefei și mai ales lombelor (uneori relatate de către pacientă ca și „dureri de șale“). De obicei, aceste dureri se datorează anumitor modificări posturale (de poziție) ca urmare a deplasării centrului de greutate al gravidei către anterior, concomitent cu dezvoltarea sarcinii. Este o mare greșeală tratamentul medicamentos al acestor fenomene deoarece oricare intervenție cu preparate farmacologic-active asupra mamei se răsfrânge atât asupra acesteia (conform noilor concepte de Nutriție Ortomoleculară/ Dietetică Specială Antiaging) cât mai ales asupra stării fătului. în opinia mea, cea mai bună metodă de combatere a acestor dureri posturale de spate și de articulații ale gravidei este reprezentată de MASAJUL LEJER DE 2 – 4 ORI PE ZI CU CREMA DE MASAJ MIO-RELAXANTĂ (care relaxează musculatura), ANALGEZICĂ (care combate durerea) și ANTIINFLAMATOARE (care combate inflamația) denumita FOLREX CREMA. Este un preparat special construit pentru uzul gravidei iar acțiunea sa benefică se bazează pe proprietățile analgezice, antiinflamatorii, remielinizante și miorelaxante ale Acidului Folic Activat Molecular. Este extrem de ieftină și ușor de utilizat! Cum vedeți, o altă aplicație (mult mai nou descoperită) a acidului folic la femeia gravidă! 2. Care este cea mai bună metodă non-medicamentoasă pentru a combate constipația gravidei? Răspuns: constipația poate fi întâlnită în oricare perioadă a sarcinii dar cel mai frecvent însoțește ultimul trimestru. Numai în cazuri cu totul rebele trebuie să se ia laxative și aceasta cu mult discernământ! Cele mai multe preparate de acest fel conțin substanțe farmacologic active (de sinteză, artificiale sau naturiste/ naturale) și produc și o spoliere a organismului matern de anumiți micronutrienți fapt ce are potențiale consecințe negative asupra dezvoltării fătului și pozitive asupra proceselor proa-aging materne. Mai mult, așa numitele laxative stimulante ale defecației (ex.glicerina, uleiul de parafină, uleiul de ricin, „curățitoarele de colon“, etc.) pot provoca contracții și chiar travaliu prematur. Metoda cea mai fiziologică și prietenoasă cu organismul matern și fără nici-un fel de repercursiuni negative asupra fătului, este reprezentată de introducerea în dieta gravidei a unui aliment funcțional special conceput în acest sens. Eu prescriu cu mare succes un aliment funcțional german, disponibil și pe piața românească, denumit RABENHORST Suc de Prune Uscate în cantitate de 125ml odată la 1-3 zile (funcție de severitatea constipației). O sticlă de 750ml ajunge 5 – 15 zile, acționează excepțional de blând și încă nu am întâlnit nicio gravidă care să nu fie totalmente mulțumită de consumul acestui aliment funcțional. 3. Care este cea mai sănătoasă metodă pentru a combate anemia în sarcină? Răspuns: Multe dintre femei au o oarecare anemie premergătoare sarcinii. La altele, semnele hematologice și eventual cele clinice de anemie sunt depistate în urma controalelor de rutină din timpul sarcinii. Indiferent în care din cele două ipostaze se încadrează gravida, ea trebuie să știe două amănunte importante: – In cvasimajoritatea cazurilor, anemia în sarcină se datorează carenței de fier și/sau celei de Vitamina B12 si B9. De obicei există intricare a cele două carențe enumerate mai sus.. – Fierul este necesar atât fătului și viitorului bebeluș cât și organismului gravidei, „forțat“ să transporte oxigen suplimentar față de starea de negraviditate. Mulți dintre noi prescriem un preparat farmaceutic sau naturist cu fier fie numai gravidelor aflate în ultima parte a sarcinii fie, profilactic, pe întreaga perioadă de urmărire a sarcinii. Cel puțin din punct de vedere teoretic, ambele atitudini sunt corecte. Practic, trebuie să ținem cont și de anumite alte lucruri foarte importante, legate de administrarea judicioasă a fierului. Acestea sunt următoarele: – Există factori care împiedică absorbția fierului. La femeia gravidă, aflată în condiții normale de viață, cei mai importanți dintre acești factori sunt: consumul de ceai, cafea sau băuturi alcoolice, dietele cu aport proteic redus, abuzul din așa numiții „hoți de micronutrienți“ precum grăsimile saturate, făinurile și zaharurile rafinate, existența hemoragiilor, microhemoragiilor repetate, diareei cronice, consumului de laxative și mai ales A MEDIULUI INTESTINAL PREA ALCALIN, care defavorizează absorbția fierului. – Conform Asociației Germane pentru Alimentație, necesarul de fier al femeii gravide care încă nu are anemie feriprivă, este fie de 20 – 30 micrograme pe zi (dacă se preferă modalitatea modernă de administrare profilactică a fierului, pe toată perioada sarcinii) fie de 35 – 50 micrograme pe zi (dacă se preferă modalitatea mai „împământenită“ la noi, de administrare a fierului începând cu al doilea trimestru de sarcină). Experiența îmi arată că este mai benefică administrarea unor doze dietetice, profilactice, de maximum 30 micrograme pe zi pe toată perioada sarcinii (ca și o suplimentare a fierului adus prin alimentație) decât dozele mai mari, terapeutice, administrate mai târziu, pe parcursul sarcinii. Nu trebuie să uităm că supraâncărcarea cu fier are consecințe mult mai grave și mai greu de îndepărtat decât carența. Cred că acolo unde se poate și ne putem permite, trebuie să fim ponderați în administrarea medicamentelor sau suplimentelor nutriționale pe bază de fier și să ne îndreptăm atenția către alimentația funcțională bogată în fier, utilizată pe întreaga perioadă a sarcinii! – Pe lângă acidul folic (vitamina B9) cunoscut de majoritatea practicienilor, mai există câțiva micronutrienți absolut necesari în buna absorbție intestinală și utilizarea fierului de către organismul gravidei și fătului. Sunt reprezentați de vitaminele C, B1, B2, B6 și B12. Administrarea lor nu trebuie niciodată omisă. Mai trebuie cunoscut faptul că în anumite cazuri, în echilibrarea micronutrițională a gravidei cu anemie poate fi necesară (pe lângă fier și micronutrienții înșiruiți mai sus) administrarea unor oligoelemente considerate de către Nutriția Ortomoleculară ca fiind sinergice fierului. Acestea sunt: cuprul, manganul și cobaltul. Oricare tratament cu doze mai mari decât cele dietetice de fier și care trebuie efectuat pe o perioadă mai lungă de timp ( peste 2 săptămâni) trebuie întotdeauna supervizat de medic. Cu foarte bune rezultate folosim ALIMENTA√Ö¬¢IA FUNC√Ö¬¢IONALĂ pentru prevenirea și combaterea anemiei la femeia gravidă și la cea care alăptează. în acest scop, presciu 20 – 40 ml/ zi din sucul dietetic funcțional RABENHORST Suc SANGE DE FIER – EISENBLUT. Este un aliment funcțional excepțional, construit la cele mai înalte standarde în vederea combaterii tendinței la anemie și care conține (pe lângă dozele dietetice de fier și din vitaminele implicate în absorbția lui) și un cocktail din sucuri de fructe și din plante aromatice, recunoscute în medicina tradițională germană ca având unele proprietăți în combaterea anemiei 4. Care este cea mai sănătoasă metodă pentru a combate Infectiile Tract Urinar recidivante care pot apar in unele sarcini? Un raspuns extrem de simplu: igena facuta exact asa cum trebuie si introducerea in dieta zilnica, diminatata si seara a cate 30 ml din RABENHORST Suc Mama de Merisor canadian/ Cranberryes/ Afina Rosie. Gustos si extrem de eficace in impiedicarea agregarii E. Coli in colonii la nivelul tractului urinar. Succes! Dr.Albu Horatiu 2012

“Daca sunt intrebati, multi medici va vor raspunde ca alimentatia nu conteaza mare lucru in tratamentul si reabilitarea unui pacient tratat prin metodele medicale sau chirurgicale utilizate de dansii. Majoritatea practicantilor oncologi se inscriu si ei in acest curent! Aceasta “siguranta” a lor, poate veni fie dintro neintelegere sau neaprofundare a termenului de regim igieno-dietetic, fie – cel mai probabil – dintr-o incredere nestirbita (zic eu, de multe ori supraevaluata) in capacitatea tratamentelor conventionale de a vindeca singure, aceasta teribila maladie. In majoritatea cazurilor, atunci cand un pacient intreaba daca ar fi binevenite – pentru imbunatatirea evolutiei bolii sale – si o adjuvanta nutritionala si psihoterapeutica, el este “luat la stanga-mprejur”! Pentru colegii mei de acest fel, conteaza mai putin ca organismul are si trebuie sa-si mentina o anume compozitie, ca biologia celulara a tesuturilor normale (inclusiv a elementelor sistemului imun) dar si cea a celulelor medificate, degenerate (in cazul de fata – celule neoplazice) ne arata ca acestea – fiecare in felul lor – “sunt proiectate” sa functioneze cu anumiti macro- si mai ales micronutrienti. Astfel, in conditiile in care sunteti de acord cu faptul ca orice mancati tot aceea este, urmati-le sfatul acestor medici si in cele ale dieteticii! Daca insa dimpotriva, considerati ca in lupta cu diversele boli – si aici scriu in mod deosebit cu privire la cancer – dar si cu efectele secundare ale tratamentelor, un rol deosebit il are si fiinta Dvs. (luata in intreaga splendoare a trigonului corp – minte – suflet), atunci trebuie sa deveniti mai interactivi. Nu incercati sa pasati intreaga raspundere a starii Dvs. de sanatate pe seama medicului curant si incepeti sa va ganditi cum – in masura posibilitatilor si informatiilor pe care le puteti dobandi – sa va mai puteti ajuta organismul in vre-un fel! In aceasta boala, resemnarea si pasarea responsabilitatii are un sfarsit total previzibil! In dietele speciale de Nutritie Ortomoleculara destinate pacientilor cu cance se face – in functie de concomitenta sau neconcomitenta tratamentului oncologic multimodal – o selectie a alimentelor interzise, a celor obligatorii precum si o detaliere a celor de completare. Criteriile constructiei dietetice sunt mai multe si nu le pot discuta aici. Intotdeauna, un regim alimentar ortomolecular pentru pacientul cu cancer trebuie sustinut printr-un surplus de micronutrienti cu roluri fiziologice bine stabilite in echilibrarea imunologica, in inductia de interferoni proprii organismului si in atacul prooxidativ asupra celulei neoplazice (atunci cand este cazul) sau protectia antioxidanta a celor sanatoase, cand situatia o cere. Pe acest site, voi marca cu indicatia dietetica INDICAT CANCER acele produse cu rol in tratamentul de sustinere nutritionala si imunoterapie nutritionala ortomoleculara a pacientului cu cancer.” – Dr. Albu Horatiu 2013

„Un obiectiv foarte important pentru menținerea sănătății și greutății pe termen lung este înlocuirea alimentelor care aduc tradițional glucide cu Indice Glicemic Mare și Mediu cu variantele lor cu Indice Glicemic Scăzut. Măsurarea Indicelui Glicemic al unui aliment este o metodă prin care se poate determina viteza cu care este absorbită glucoza din acel aliment din tubul digestiv in sânge si cum este modificată curba in timp, curba glicemiei. Astfel, cu cat IG este mai mare, cu atât alimentul respectiv va da creșteri și scăderi mai rapide și mai importante ale glicemiei. Invers, cu cît IG este mai mic, cu atât va influența mai puțin creșterile și scaderile glicemiei, tinzând să pastreze de-a lungul timpului un nivel glicemic constant, mult mai favorabil organismului. In viziunea mea, care este putin diferita de cea „oficială“ consider ca fiind mare, un I.G peste 70. Câteva dintre alimentele uzuale cu I.G. Mare sunt: berea, glucoza, cartofii prăjiți/ copti , mierea, făina alba de grâu și cea integrală de țară, zahărul, pesmeții și biscuiții, pizza, pastele normale, dulcețurile îndulcite cu zahăr sau sirop de glucoză. Alimentele cu I.G Mediu sunt considerate cele care au I.G între 50 și 70. Câteva exempe uzuale: cartofii fierți în coajă, pâinea și biscuiții integrali, mango, orezul basmati. Alimentele cu I.G Mic sunt cele care au I.G între 25 și 50. Câteva exemple uzuale: orez brun integral, bulgur fiert si supa de bulgur, suc de grepfruit fără niciun adaos, sucul de mere de gradină fară niciun adaos, ananasul proaspăt, pâinea integrală și neagră germană, fasolea roșie, alba si verde fierte, prunele uscate, musli fără gluten, laptele de ovaz, de migdale, de soia, pastele și pâinea cu teff.1 Alimente cu I. G foarte scazut, între 1 si 25. Exemple: afine, nuci cajou neprajite, ciocolata neagra, boabele de cacao, semințele germinate de linte verde, semințele germinate de fasole mungo, semințele germinate de quinoa, semințele germinate de orez brun japonez Hatsuga Genmai, mugurii de soia și fasole mungo, produse fierte de soia de buna calitate (spaghete, tagliatelle, etc), ceapă, salatele verzi, ciupercile, cruciferele (varza, conopida, brocolli), siropurile de agava (în special cele cu indicația dietetica Low Glycemic Index), mai multe legume și verdețuri, avocado, măslinele. Sunt două lucruri foarte importante de remarcat: – există alimente cu indice glicemic zero (brânza, iaurtul, peștele, carnea de vita, ouale, maioneza făcută acasă). Atenție! și acestea, chiar neconținând glucide importante, forțează mai mult sau mai puțin pancreasul. „Campionul“ în supraturarea pancreasului este iaurul (cu un indice insulinemic de pana la 128, asemanator cu cel al ciocolatei normale!). – există multe observații clinice (numeroase aparținându-mi) care ne sugerează că variantele de alimente fără gluten au un răsunet mai redus asupra spolierii pancreasului de resurse funcționale în sinteza de insulină. Eu încă nu cunosc mecanismul, dar am vazut efectele! Unii spun că glutenul conține o hemaglutinină care ar inhiba tranzitoriu acțiunea insulinei ceea ce conduce la creșterea importantă a eliberarii pancreatice de insulină pentru a obține același efect ca și în lipsa glutenului.” Dr. Albu Horatiu 2013 Bibliografie Selectiva Sindromul Metabolic. Camelia Diaconu. Bucuresti – Ed. Medicala, 2011. Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemie. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013. Ghid practic pentru Diabetici. Masuri preventive, tratamente, alimentatie corecta. Yves Mallette. Bucuresti – Ed. Humanitas, 2009. Indicele Glicemic. Concept-cheie in Dieta Montignac. Michel Montignac. Bucuresti – Ed. Litera International, 2009. Dieta cu Incarcatura Glicemica. Program pentru de 7 zile pentru slabire rapida. Nigel Denby. Bucuresti – Ed. Litera International, 2011.

“Indiferent ce spun unii medici sau nutriționiști, grăsimile sunt extrem de importante pentru funcționarea normală pe termen mediu și lung a organismului. Ele NU trebuiesc eliminate din alimentație! In foarte multe cazuri însă, unele dintre ele (cele nesănătoase) trebuie restricționate cantitativ sau chiar eliminate, iar celelalte (cele “menținătoare de sănătate“ și cele “aducătoare de sănătate“ – cum le numesc eu) merită a fi promovate și crescute în dietă. Pentru a vă fi de mare ajutor, pe acest site am marcat alimentele care sunt sărace în grăsimi nesănătoase cu indicativul dietetic SARAC GRASIMI! Aceste alimente NU CONTIN GRASIMI VEGETALE HIDROGENATE, GRASIMI DE ORIGINE ANIMALA si ACIZI GRASI SATURATI PESTE 1g/ 100g produs in modalitatea de pregatire preconizata de producator. Care sunt grăsimile nesănătoase de care trebuie să ne ferim în mod deosebit? – cantitățile excesive de Acizi Grași Saturați. De obicei, nocivitatea lor este adusă de variantele cu lanț catenar lung, care au – în cvasimajoritatea lor – proveniență animală. Nu porniți o cruciadă împotriva Acizilor Grași Saturați! Există unii indispensabili pentru sănătatea pe termen mediu și lung. Este vorba de cei cu catenă medie (TCM) și mai scurtă și care se găsesc din belșug în uleiurile nerafinate de palmier roșu și mai ales de nucă de cocos. – grăsimile vegetale hidrogenate care conțin o parte importantă de forme izomerice TRANS. Acestea sunt niște forme artificiale, anormale pentru natură, pentru care organismele vii (inclusiv cel omenesc) nu au puse la punct rutele metabolice prin care sa le utilizeze cu succes. Sunt extrem de “uzante“ și pro-aging pentru organism iar pe deasupra au o mare putere aterogenă și de promovare a creșterii LDL colesterolului (colesterolul rău). Aceste grăsimi vegetale hidrogenate se găsesc în margarinele de primă generație – acelea ieftine – convențional obținute prin hidrogenarea uleiurilor vegetale precum și în multe alimente care le conțin pe ascuns (unele produse de patiserie, cofetărie, sncks-uri, produsele deja pregatite – gata de a fi băgate în cuptor, extrem de multe sortimente de pâine feliată, etc.) sub denumirea generală de uleiuri vegetale hidrogenate sau doar uleiuri vegetale (ce lasă la latitudinea cumparărtorului să interpreteze ce și cum). – grăsimile peroxidate/ oxidate/ lâncezite – acestea fiind de obicei un rezultat al economiei de bani, al dorinței de uleiuri ieftine, de proastă calitate, din proasta utilizare și păstrate a grăsimilor sănătoase. Eu – chiar în asentimentul multora dintre confrații mei medici și în nume personal, după o experiență destul de mare cu pacienții din România – voi mai atrage atentia aici și asupra unora dintre grasimile sănătoase (este vorba de către acizii grași esențiali polinesaturați de tip Omega 6) care daca nu sunt echilibrați într-un anume raport cu cei de tip Omega 3, pot deveni pe termen lung, nocivi pentru sănătate.“ – Dr. Albu Horațiu 2013.

“In mod normal, la omul sănătos, aportul zilnic de energie din proteine trebuie să se situeze cam la 15% din cel general. Astfel – la un calcul sumar – individul de 70Kg aflat în condiții normale de viață (cu un necesar de cca. 2000 Kcal) necesită cam 70 – 80g de proteine zilnic. Dietele cu continut redus de proteine (regimurile cu restricție proteică / regimurile hipoproteice) le prescriem de obicei pacienților cu anumite afecțiuni renale, hepatice sau tulburări metabolice ereditare dar un numai. In funcție de severitatea afecțiunii, medicul, nutriționistul sau dieteticianul stabilește cantitatea zilnică de proteine care pot fi și trebuiesc consumate. Astfel, pentru individul nostru standard de 70kg (și proporțional pentru alte greutăți) se pot stabili – de regulă – trei mari tipuri de restricție proteică: – regim hipoproteic moderat, cu 50 – 60g proteine/zi (10 – 12% din aportul energetic zilnic). – regim hipoproteic sever, cu aproximativ 40 – 50g proteine/zi (8 – 10% din aportul energetic zilnic). – regim hipoproteic extrem de sever, cu sub 40g proteine /zi (sub 8% din aportul energetic zilnic). Vom considera și vom nota ca atare, adica SARAC PROTEINE acele alimente care – în forma lor optima de consum – vin cu un aport de proteine de până la 4g pentru fiecare 100g. Teoretic, aceasta înseamnă că pentru persoana noastră de 70kg, o cantitate de cam 1500g din respectivul aliment gata de consum ar asigura aportul de proteine întrun regim hipoproteic moderat, cam 1250g l-ar asigura pe cel dintr-un regim hipoproteic sever și sub 1000g pe cel al unui regim hipoproteic extrem de sever. In esență pentru orientarea Dvs. mai ușoara, SARAC PROTEINE marcat de mine pe acest site, înseamnă un aliment care – în forma lui de consum preconizată de producator – vine cu cel mult 4g de proteine pentru fiecare 100g produs in cazul celor care se consuma solide si sub 1,6g la 100ml la cele care se consuma lichide.“ – Dr.Albu Horatiu 2013

„Aportul normal de sodiu zilnic la individul de circa 70kg, sănătos, care trăiește în condiții de confort termic și desfășoara o activitate fizică normală este de cputin peste 2g. Aceste 2g de Na corespund a 5g de sare pură. In ceastă socoteală se ia sodiul provenit din toate alimentele, medicamentele si lichidele consumate de-a lungul unei zile! Actualmente, regimurile cu restricție variabilă la sodiu (regimurile hiposodate) se aplică în special la persoanele cu anumite afecțiuni cardio-vasculare, boli hepatice și insuficiente renale. Regimul hiposodat – în funcție de severitatea deficitului de sodiu pe care-l aduce – poate fi clasificat în: – regim hiposodat ușor, în care totalitatea alimentelor, medicamentelor și lichidelor ingerate zilnic pot să aducă cam 1600mg de sodiu (sau 4g de sare pura). – regim hiposodat mediu, în care totalitatea alimentelor, medicamentelor și lichidelor ingerate zilnic pot să aducă cam 800mg de sodiu (sau 2g de sare pură). – regim hiposodat sever, în care totalitatea alimentelor, medicamentelor și lichidelor ingerate zilnic pot să aducă cam 400mg de sodiu (sau 1g de sare pură). – regim hiposodat extrem, în care totalitatea alimentelor și lichidelor ingerate zilnic pot să aducă până la 200mg de sodiu (sau 0,5g de sare pură). Strictețea regimului hiposodat este stabilită de medic sau de catre dietetician sau nutriționist la indicația medicului! Pentru a vă facilita alegerea produselor dietetice de pe acest site și în funcție de cantitatea de sodiu sau sare pe care o conțin, voi marca cu indicația dietetică SARAC SODIU acele produse care aduc cate 160mg de sodiu sau 0,4 g de sare pentru fiecare 100g de produs pregătit pentru consum, conform specificației producătorului. Atrag atenția că și apa pe care o folosim la băut sau pregătit alimentele conține o proporție variabila de sodiu care trebuie luata în considerare în situațiile de regimuri hiposodate.“ – Dr. Albu Horatiu 2013

100% Vegetal! Produse care nu contin niciun ingredient de origine animala. Astfel, ele sunt cu compatibile cu regimurile vegane, vegetariene, posturi, etc.