Curs I din 12 – Rezumat al notelor de curs pus și la dispoziția UNAM – University of Namibia.
TO TAKE HOME!
- 1. Sistemul imunitar (S.I.) protejează permanent organismul împotriva factorilor interni sau externi care încearcă în permanență să îl destabilizeze. Este acel ansamblu de structuri și procese biologice proprii organismului care îl protejează pe acesta împotriva agenților patogeni – de la virusuri, celule canceroase și unele molecule cu efect nociv, până la paraziții pluricelulari. El are două subsisteme majore, denumite Sistem Imunitar Înăscut (S.I.I.) și Sistem Imunitar Dobândit sau Adaptativ (S.I.A) – Extenso în curs.
- 2. Sistemul Imunitar Înăscut (S.I.I.) este cel dominant în apărarea organismului dar răspunsurile sale sunt generice la adresa invaziei agenților patogeni, nefiind specifice. Acțiunea sa se realizează prin coroborarea mecanisme care protejează diversele suprafețe de contact ale organismului cu mediul înconjurător cu activitatea mai multor tipuri de leucocite – Extenso în curs.
- 3. Sistemul Imunitar Adaptativ (S.I.A.) intervine mai târziu în sistemul de apărare al organismului și numai la comanda inițiată de S.I.I. El pune în opera o reacție imunitară puternică dar mai ales țintită asupra agentului patogen (deja agresionat de imunitatea înăscută) dar mai vine și cu memoria imunologică. Răspunsul S.I.A. este adus de două tipuri mari de limfocite, B și T. – Extenso în curs.
- 4. Stabilirea faptului că bolile Th1 și Th2 sunt reciproc antagoniste poate veni cu un sprijin suplimentar în încercarea de a promova selectiv un anumit tip de răspuns al celulelor T (fie de tip Th1 fie Th2), pentru a-l modifica sau controla pe celălalt și a manipula preferențial pe acestă cale rețeaua consecutivă de citokine – Extenso în curs.
- 5. Mecanismele funcționale prin care S.I. intervine ăn economia organismului sunt: INFLAMA√à≈°IA, ATACUL OXIDATIV și PROLIFERAREA, iar dezechilibrul, desincronizarea sau incoerența acestora pot conduce în principal la boli autoimune (în care imunitatea luptă împotriva structurilor proprii), boli inflamatorii, cancer și imunodeficiențe. Imunodeficiențele sunt tulburările în care anumite segmente ale sistemului imunitar sunt mai puțin active decât în mod normal ceea ce conduce la infecții cronice sau recurente cu diverși agenți patogeni proveniți din exterior și care pot pune în pericol chiar viața – Extenso în curs.
- 6. Ca oricare alte aparate și sisteme ale organismului, și sistemul imunitar își bazează activitatea pe informațiile culese din mediu intern, pe structura sa și funcționalitatea sa. Atât structura cât și funcționalitatea sa optimă au la bază – pe lângă informația genetică corectă – și aportul adecvat de nutrienți atât pentru funcțiile sale de bază, cât și pentru perioadele de activitate mai mult sau mai puțin intensă. – Extenso în curs.
- 7. Acum cunoaștem foarte bine faptul că atât malnutriția – considerând aici atât deficitul protein-energetic cât și obezitatea – dar și carențele de unul sau mai mulți micronutrienți alterează funcția imunitară iar – în majoritatea cazurilor – corectarea deficienței nutriționale restabilește funcția imună afectată – Extenso în curs.
- 8. Deși încă majoritatea practicienilor cred că obținerea prin alimentație a Valorii Nutriționale de Referință pentru fiecare micronutrient este îndeajuns pentru ca sistemul imunitar să funcționeze corect, avem tot mai multe dovezi că depășirile moderate ale acestor valori – cu mici excepții – vin cu beneficii suplimentare – Extenso în curs.
© Horațiu Albu
Dr. Horatiu Albu – Consilier Stiintific
Asesor Cientifico en Departamento Cientifico – Laboratorios Catálysis s.l, Madrid
Vicepreședinte APCMC – Asociața Pentru Combaterea Malnutritiei in Cancer.
Președinte Fondator al SRMO – Societatea Română de Medicină Ortomoleculară
Oncologie Moleculara – C.N.I.O Madrid / Centro de Estudios Biosanitarios – Madrid/ESO