Aciditate tumorala și peritumorala sunt o consecinta a energogeneticii celulelor canceroase si in nici-un caz invers – asa cum se vehiculeaza in mediile pseudostiintifice – adica, celulele canceroase traiesc acolo pentru ca din „nu stim care motive” in acel organ sau tesut s-a acumulat „aciditate”!
Prin scaderea acidului lactic tumoral, curele de dieta ketogenica controlata insotita sau nu de unele medicamente, simple si extrem de utilizate, pot perturba fluxul glicolitic tumoral si pot imbunatati supravietuirea globala la pacientii cu cancere solide. Personal, inca din 2014 sugerez in repetate randuri colegilor oncologi si nu numai sa asocieze uneori IPP si/sau Metformin acelora dintre pacientii lor cu cancer care urmeaza cure de dieta ketogenica controlata coordonate de mine in cadrul consilierii dietetice, nutritionale si de lifestyle.
Intr-un mod interesant (ce pare paradoxal la prima vedere – mai ales prin prisma informatiilor vehiculate in lumea naturopatilor si practicantilor de terapii alternative) celulele canceroase prezinta in interiolul lor un pH mare (mediu intracelular alcalin) și consuma resurse extrem de importante pentru a „exporta” aciditatea la exteriorul celulei, unde se creeaza astfel un pH mic (micro-mediu tumoral extracelular acid). Dar de unde vine aceasta aciditate a mediului tumoral?! Raspunsul este: de la celulele canceroase care prin folosirea intracitoplasmatica a glucozei – prin efectul Warburg – conduc la productia de cantitati impresionante de lactat rezidual care – pentru a nu le „sufoca” – trebuie si este eliminat la exteriorul celulei sub forma de acid lactic, care acidifiaza micromediul tumoral. Acesta este fluxul glicolitic extrem de robust prin care se caracterizeaza celulele tumorale proliferative. Acesta este vizualizat si de investigatia denumita PET-CT.
Mai mult, tumorile cu cat sunt mai avansate si agresive cu atat isi bazeaza energetica in mod special pe metabolismul glucozei la acid lactic (Efect Warburg) si isi exacerbeaza Proteinele de Transport Monocarboxilat – MCT. Acestea permit transportul masiv de lactat in micromediul tumoral sub forma de acid lactic atat in scopul de a-si mentine un flux glicolitic robust DAR MAI ALES, DE A NU PERMITE ACIDIFIEREA INTRA-CITOPLASMATICA care ar aduce moartea celulei. Astfel odata cu intelegerea rolului acestor proteine in cancer, in ultimii an, inhibitia MCT-urilor a devenit o noua tinta terapeutica in cancer.
Si uitati ca, in urma cu o saptamana a aparut un important articol pe aceasta tema, in Cell. Aici se arata ca un medicament antihipertensiv din categoria rezerpinelor (syrosingopina) este un dublu inhibitor al MCT1 si MCT4 si ca acesta, impreuna cu Metformina (probabil cea mai folosita molecula in tratamentul diabetului zaharat de tip 2) ar parea ca au efect letal sinergic pentru celulele tumorale, aducandu-si fiecare propriul mecanismul in sprijinul “colmatarii” caii glicolitice. Astfel, ele ar participa la epuizarea ATP-ului in celulele tumorale urmat de subrezirea capacitatii lor de a se opune conditiilor de mediu (inclusiv tratamente citotoxice si imunoterapica) sau chiar moartea, pentru multe dintre ele.
Astfel, dupa ce lucrurile vor mai fi studiate, alaturi de curele de dieta ketogenica controlata (care reduc fluxul glicolitic atunci cand trebuie), utilizarea Metforminului (aici ca inhibitor de NADH dehidrogenaza) si de IPP (Inhibitorii de Pompa Protonica) -alt vechi medicament, syrosingopina poate participa la blocada caii glicolitice tumorale. Abia asteptam confirmari despre acest ultim venit, deoarece primele 3 intrau deja intre sugestiile noastre catre colegii oncologi.
© Horatiu Albu
Dr. Horatiu Albu – Consilier Stiintific, Asesor Cientifico en Departamento Cientifico – Laboratorios Catálysis s.l, Madrid, Master in Biologie Moleculara a Cancerului – C.N.I.O Madrid, Master in Oncologie Moleculara – Centro de Estudios Biosanitarios – Madrid/ESO, ESPEN member – Societatea Europeana de Nutritie Clinica si Metabolism, ISIN member – Societatea Internationala de Imunonutritie