Shop

“Celulele aerobe utilizează de regulă glucoză și întotdeauna oxigen în vederea obținerii energiei. Această ardere are loc în mitocondrii (niște organite citoplasmatice cu rol de uzină energetică celulară) și conduce pe langă energie și reziduuri eliminabile (apă, bioxid de carbon) și la niște compuși (atomi, fracții submoleculare) cu durată de viață extrem de scurtă, foarte reactive. Această fantastică reactivitate chimică vine din faptul că își caută neapărat și rapid stabilitatea atomică și în acest scop doresc să interacționeze cu orice întâlnesc în cale din mediul celular. Primele vizate – datorită structurii lor chimice – sunt lipidele, proteinele și ADN-ul, cărora compușii noștri extrem de reactivi le compromit structura și funcțiile. Acești “ultrareactivi“ sunt Speciile Reactive de Oxigen (SOR), Radicalii Liberi sau Agenții Oxidanți de care tot citiți prin reviste! Mulți vorbesc și aud, puțini cunosc! Fiecare celulă are puse la punct mecanisme antioxidante proprii (antioxidanții proprii/ endogeni) dar care nu-s întotdeauna super-eficiente. Astfel, triada antioxidantă celulară este formată din: SOD (Superoxid-dismutaza – converteste radicalul Superoxid în Peroxid de hidrogen), GSH (Glutation-peroxidaza – îndepartează cea mai mare parte a Peroxidului de hidrogen) și CATALAZA (distruge cantitățile suplimentare de Peroxid de hidrogen). Cînd este depășită capacitatea antioxidanților endogeni de a neutraliza Speciile Reactive de Oxigen, au loc importante daune celulare care și ele (nu numai ele) stau la baza apariției multor afecțiuni cronic-degenerative și legate de înaintare în etate precum: cancerul, reumatismul degenerativ, osteoporoza, Alzheimerul, Parkinsonul, Diabetul Zaharat tip II, Sindromul Metabolic, unele boli de inima, etc, etc. Există teorii, în parte confirmate, care arată că este posibil să aducem din exterior – prin alimentație – unele cantități din așa numiții antioxidanți exogeni (exteriori organismului) care – în anumite condiții – și-ar face treaba. Pe unii i-am verificat și eu în anii trecuți, în laborator, prin metoda FRAP. Mi-a rămas în minte fabuloasa putere antioxidantă care și-o manifestă un compus extras prin metode sofisticate din ceaiul verde proaspăt. Si anume Epigalocatequin 3 Gallate-ul! Acesta este un fitonutrient secundar care este prezent în frunzele de ceai verde neoxidate (cam in primele 5 – 6 luni de la recoltare). In timp, oxidează și trece în alți compuși mai puțin intertesanți. Alți antioxidanți exogeni sau precursori ai acestora sunt: fitonutrienții din clasa carotenilor și licopenilor, unele vitamine B, viatmina C, Vitamina E, Acidul alpha lipoic, Hesperidina (vitamina P), Coenzima Q10, micro și oligoelementele (precum fierul, manganul, zincul, germaniul, seleniul), unii aminoacizi, flavonoizii galbeni, roșii și maro respectiv flavonele/ antocianii-protoantocianii/ taninii, polifenolii. Una-i teoria, alta-i practica! Practic, alimentele conțin antioxidanti doar dacă aceștia nu au oxidat deja! Ele trebuie sa fie de foarte bună calitate, fie proaspete fie bine/ corect păstrate și protejate de acțiunea aerului și ultravioletelor. De cîte ori nu ați cumpărat fructe de Goji și le-ați utilizat degeaba?! Goji, dealtfel foarte bogat în antioxidanți exogeni și alti compuși fitonutriționali secundari – dintre care unii volatili – își păstrează veleitățile atunci cand este proaspăt sau chiar ș-i le îmbunătățește per unitate de greutate atunci când este bine conservat. Cum? Fie prin uscare suavă și apoi ambalare în atmosferă protejată (gaze rare, inerte, fără oxigen) fie sub formă de sucuri direct extract, prin presare la rece și INTOTDEAUNA PROTEJATE IMPOTRIVA OXIDARII (cu acid citric sau ascorbic) și A RAZELOR ULTRAVIOLETE. Iaca-așa! Restul este o altă poveste: bani aruncați! Toata lumea știe ce-i cu antioxidanții! Despre cît de mult acționează ei in vivo fața de in vitro, este o alta problemă și n-o discutăm aici, însă trebuie să cunoaștem un lucru: daca în ceea ce privește antioxidanții endogeni, aceștia sunt aceiași pentru toate tipurile de celule din organism, bolnave sau sănătoase, cei exogeni sunt diferiți și AU MARE SPECIFICITATE DE TESUT. Din acest motiv, laboratoarele farmaceutice avansate din domeniu, folosesc antioxidanții specifici fiecărei patologii deoarece “o baie nechibzuită de antioxidanti exogeni“ – așa cum ne este indicat prin reviste -și în ipostaza în care alimentele-s de bună calitate și le mai conțin, nu este tocmai indicată. Chiar dacă-i greu de crezut, radicalii liberi au în celulele sănătoase și anumite roluri pozitive pe care nu le discutam aici, iar în celulele canceroase – care-s veritabile “capcane de antioxidanti“ – să nu mai vorbim. în cancer, aportul de antioxidanții trebuie atent chibzuit din punct de vedere cantitativ și mai ales calitativ! Cum știm noi care este conținutul în antioxidanți ai unui aliment pe care-l consumăm? Păi nu știm! Trebuie să avem în vedere faptul că acești antioxidanți trebuie să fie aduși în dieta zilnică fie din surse proaspete (de dorit din agricultură certificată organic), fie din alimente de foarte bună calitate, supuse unei procesări minime și lipsite cît mai mult de contactul cu căldura, oxigenul și ultravioletele. Daca am lua o clasificare a alimentelor vis a vis de capacitatea lor antioxidantă, m-aș opri la Indexul ORAC care măsoară capacitatea de absorbție a radicalilor liberi și care este mai ușor de folosit în cazul alimentelor (un amalgam de compuși chimici) decât metoda de laborator cu care sunt mai familiarizat FRAP (de trecere a ionului feric la feros) și care este îmbatabilă în cazul compușilor puri. Astfel, pentru acest site voi da indicația dietetică ANTI OX pentru acele alimente care conțin cantităti onorabile de comuși antioxidanți conform clasificărilor ORAC. Tineți cont de faptul că cele mai bogate alimente în antioxidanți – și care lipsesc tradițional din dieta romînilor – sunt condimentele bio atunci când sunt ambalate atent, eventual în atmosferă controlată și ținute deoparte de ultarviolete și aer. Apoi vin altele precum unele fructe roșii, fructe exotice uscate suav etc.“ – Dr. Albu Horatiu 2013

“La această indicație dietetică – OMEGA 3 OMEGA 6 – am făcut o selecție a alimentelor dietetice de pe acest site care au un conținut onorabil de acizi grași polinesaturați (parte din grasimile sănătoase). Pintre aceștia se găsesc și cele doua tipuri esențiale Omega 3 si 6. Aici voi face un preambul mai consistent decât la alte indicații dietetice deoarece carența de acizi grași polinesaturați este una dintre cele mai nocive și mai importante – din punctul de vedere al vastității fenomenului – modificări malnutriționale ale vremurilor noastre. Acest tip de carență, dacă-i importantă și îndelungată – și de obicei așa-i – se răsfrânge negreșit asupra patologiei și speranței de viață a celor mai mulți dintre noi! Organismul uman nu poate produce o parte foarte importantă dintre grasimi: acizii grași esențiali. Deoarece au funcții fiziologice extrem de vaste și importante, ei trebuiesc aduși neapărat cu regularitate prin alimentație. Sursele naturale sunt animale (în special vietățile marine) și vegetale (uleiuri nerafinate de foarte bună calitate). Teoretic, organismul nostru poate “construi“ – ce-i drept în cantități reduse – molecule lungi și active de Omega 3 (EPA – Acid Eicopentaenoic și DHA – Acid Docosahexaenoic) din precursorul lor vegetal, inactiv și cu lanț catenar scurt, Acidul Alpha-linoleic. Așa a vrut natura! Practic, lucrurile stau putin altfel! Astfel: – Pe de o parte, acea rută metabolică (calea Δ-6 desturaza » elongaza » Δ-6 desturaza) este dependentă de vârstă și de starea bună de micronutriție a organismului. Există factori masiv perturbatori ai acestei căi, precum: vârstele peste 40 – 60 de ani (funcție de uzura organismului), viața agitată psihic, platourile prelungite de stress, fumatul intens, dietele bogate în grasimi saturate ( de obicei grasimi animale), în grăsimi vegetale rafinate (uleiuri rafinate și produse care le pot conține) și/sau grasimi vegetale hidrogenate (margarinele obișnuite și alimentele care le conțin), carențele de Vitamina PP, Piridoxina, Magneziu și Zinc. In astfel de cazuri este absolut necesar și un aport zilnic din variantele active de acizi grasi Omega 3 (EPA sau DHA)! – Pe de cealaltă parte, la indivizii aflați în condiții de vârstă și sănătate cu totul rezonabile (copii, adolescenți, adulți tineri, adulți netarați, femei gravide) nu există motive serioase care să ne determine ideea ca organismele lor – în condițiile unui stil de viață echilibrat – nu-și pot îndeplini funcția de transformare a precursorului – Acidul Alpha-linoleic – în formele utile – EPA și DHA. In acest sens, există tot mai multe voci – cea mai importantă imi pare cea a Doamnei Profesor Encarnacion Munoz Moran (de la Catedra de Nutritie si Alimentatie a Facultatii de Medicina din cadrul Universitatii din Malaga) căreia mă raliez și eu – care susțin că aportul majoritar sau aproape exclusiv al formelor active – pe perioade nici măcar prea îndelungate – “lenevește prin scurtcircuitare“ ruta metabolică proprie organismului de transformare a Acidului Alpha-linoleic (vegetal) în EPA și DHA (de regula, de origine animala). In astfel de cazuri este absolut necesar și un aport zilnic de Acid Alpha-linoleic pentru menținerea deschisă a rutei metabolice! O soluție extrem de simpla pentru rezolvarea acestei ecuații complicate vine de la o noutate de ultim moment pe piata produselor dietetice High Class. Astfel, în portofoliul unuia dintre cele mai galonate laboratoare producatoare de alimente dietetice (Fauser Vitaquell Gmbh din Germania) a fost introdus un nou ulei destinat dietelor speciale care reușește să îndeplinească toate “sarcinile“ trasate mai sus! Produsul – BIO Vitaquell Ulei Omega 3 DHA – este bogat atât în acizi grasi Omega 3 cu lanț scurt (precursori) în speță Acid Alpha-linoleic, cît și în cei cu lanț catenar lung, activi, respectiv DHA (Acid docosahexaenoic). Mai mult, pentru a evita introducerea între ingredientele acestui ulei a grasimilor provenite din diverși pești (fapt neagreeat atât de cei ce urmează diete vegetariene, vegetaliste sau vegane precum și de cei care își doresc o cât mai mica contaminare cu metale grele și Poluanți Organici Persistenți) s-a optat pentru varianta mai scumpa, dar de neegalat, și anume de introducere a DHA-ului extras după presarea la rece a Algelor Marine bogate în acest acid gras. Astfel Fauser Vitaquell a reușit să dezvolte un ulei extrem de versatil, bogat în ambele tipuri de Omega 3 (precursor inactiv si activ) și în Omega 6 (aducând exact raportul optim necesar populației adulte europene, adica 1 parte Omega 3 vs. 3-4 parți Omega 6), cu mulți acizi grasi mononesaturați și foarte puțini saturați. Din punct de vedere gastronomic, este suav, cu o ușoară aromă de nucă si se adresează doar bucătăriei reci și crudităților. Nutrițional, necesarul zilnic optim (cca. 10g Acizi grasi Omega 6, cca. 2g Acizi grași Omega 3 inactivi – in speta Acid alpha-linoleic și 250-260mg de Acizi grași Omega 3 activi – in speta DHA) se obțin din utilizarea a 20 – 25 ml (cca. 2 linguri) din acest BIO Vitaquell Ulei Omega 3 DHA introduse in alimentatia zilnica (in mod deosebit in salate si mancarurile reci). Ei vin să aducă beneficii inestimabile asupra menținerii și recuperării sănătății aparatelor cardio-vascular (inima și vase), imunitar și nervos, să regleze într-un mod nemaipomenit pentru organismul respectiv funcțiile glandelor endocrine, nivelul și fracțiile colesterolului (scazându-l pe cel “rău“ și crescându-l pe cel “bun“) și să echilibreze balanța dintre mecanismele pro și anti-inflamatorii, pro și anti-alergice proprii organismului. Eu mi-am făcut datoria să o spun!“ – Dr. Albu Horatiu – septembrie 2012

“Pe înțelesul tuturor, produsele Organice, Bio sau Ecologice sunt acelea în a căror producție nu s-au utilizat substante chimice artificiale sau de sinteza și nu au suferit intervenții genetice. Astfel, față de omologele lor convenționale/ tradiționale, ele “beneficiază“ – printre altele – de concentrații infime de POP (Poluanți Organici Persistenți) și metale grele, două dintre “chimicalele“ cu important efect negativ cumulativ pentru organism. Certificare Organică este procesul prin care producătorii de alimente au obținut și își mentin calificarea de Organic sau Bio. Cerințele sunt asemănătoare, existând doar mici diferențe de la țară la țară. Difera oarecum frecvența, metodologia și rigurozitatea controalelor. In sens mai larg, cele mai importante cerințe sunt: – nu se folosesc Organisme Modificate Genetic. – nu se folosesc produse chimice sintetice/ artificiale (îngrășăminte chimice, pesticide, ierbicide, fungicide, antibiotice, aditivi, conservați, coloranți, potențiatori de gust sau aromă, arome analoge celor naturale, etc.). – terenurile agricole cultivate trebuie să treacă anterior printr-o perioada variabila ( de cel puțin 3 ani – funcție de legislație) de curățare și decontaminare, în care nu au mai primit tratamente chimice de niciun fel. – cînd este vorba de produse neambalate, este necesara menținerea obligatorie atât la producător cât și pe lanțul de distribuție a unei stricte separări fizice între produsele certificate de cele fără certificare. – producatorul ține o evidență scrisă strictă a operațiunilor zilnice. – producătorul își dă acordul expres pentru inspecțiile periodice și inopinate ale organismelor de certificare și ale autorităților. în multe țări, procesul de certificare este supravegheat de către guverne. In tarile Membre U.E. utilizarea în scopuri comerciale a termenului organice, bio, ecologice, etc. este limitată prin lege. Care sunt beneficiile pentru consumator? Utilizarea exclusivă a produselor Certificate Organic/ Bio/ Ecologic (sau a unei asocieri între acestea și cele convenționale) aduce o încărcătură mult mai mică de substanțe chimice dăunătoare sănătății. Cu cat se incepe de la varste mai mici, cu atat este mai bine. Este de reținut faptul că multe dintre aceste substanțe se cantonează în țesutul adipos/ gras al organismelor animale (dar si în alte celule), nu mai pot fi eliminate și aduc efecte devastatoare asupra sănătății și speranței de viață. Aceste efecte negative sunt de cele mai multe ori direct proporționale cu cantitățile acestor compuși acumulați în organism.” – 2013 Dr. Albu Horațiu

„Dietele Ketogenice și cele Hiperproteice încântă pe mulți dintre potențialii „pretendenți la slăbire“. Sunt permisive, funcționează și – din punctul de vedere al multora – sunt chiar agreeabile, conținând din belșug alimente de origine animală. Ele se aseamănă oarecum și de aceea se și concurează pe piața pseudo-nutriționismului sub diverse nume de medici sau nutriționiști atinși de geniu. Personal, pe niciuna dintre ele nu le agreez! N-au de-a face cu fiziologia, ci coboara – mai degrabă din zona patologicului, forțând unele rute metabolice mai puțin uzitate de catre organism si care se efectuează neeconomic, cu mare consum energetic. Evident, pacientul slăbește! Dar unde-i chichița!? Păi, pentru a obține energia necesară funcționării organismului, acesta arde mult mai multă glucoză decît în mod normal! Inainte de a le arde, organismul transformă neeconomic și costisitor din punct de vedere biologic nutrientii nonglucidici in monozaharid. Această transformare costă energie și de aici și povestea cu „alimentele care ard grasimile“ de prin reviste! Bun, bun, dar care-i problema dacă se arde mult mai multă glucoză decât în mod normal?! Oare de ce nu-i bine, pentru ca omul slăbește deși manâncă ce-i place (grasimi, proteine, etc.)? Uitați cum stă problema! Orice aduci în organism, molecula energogenetică de bază este un monozaharid! Nu putem schimba noi lucrurile! Fac doar o simulare, folosind niște cifre simple: aduci o anume cantitate de macronutrienți pentru a le transforma în monozaharidul de ars. Iți folosești rute metabolice accesorii ca să produci din mâncarea respectivă cca. 7 g de glucoza din care tu ai nevoie doar de 1g. Restul de 6 g le arzi pentru a face rost de energia necesara obținerii gramului util. Aceasta da economie pentru organism! Arzi 7 molecule pentru a obtine efectul uneia! Evident ca se consuma resurse și organismul își diminueaza rezervele! Dar cu ce preț? Doamnelor, domnișoarelor și domnilor: arderea de glucoza are pretul ei! Se numeste atac oxidativ și creează în mitocondrie (uzina energetică celulară) și nu numai în aceasta, o vraiște denumită științific stress oxidativ. Acțiunea aceasta data de speciile reactive de oxigen (împământeniți la noi sub denumirea de Radical Liberi – și de care toată lumea vorbește) asupra structurilor intracelulare ESTE MASURA TRECERII TIMPULUI PESTE O CELULA, adică a uzurii ei. Un domn doctor extrem de iluminat – Richard A. Passwater (1995) – spunea: „Stabilitatea sistemelor vii se deterioreaza progresiv din cauza unor reacții chimice și nu datorită trecerii timpului. Daca putem controla viteza de apariție a acestor reacții nocive, putem controla procesele de îmbătrânire.“ Acum, probabil întelegeți de ce aceste dietete sunt adevarate „rețete de îmbătrânit“?! Unde mai pui că majoritatea pacienților care cochetează cu excesul ponderal sunt fie dislipidemici, fie cu probleme în metabolismul proteinelor și ai bazelor azotate, fie cu amândouă plus multe altele! Păi cum facem? Le dăm o mână de ajutor să moară mai rapid dar mai subțirei? In altă ordine de idei și deoarece oricare pacient are dreptul la liberul arbitru, eu îmi voi face datoria și voi selecționa pe acest site, sub indicația dietetică DIETA KETOGENICA respectiv DIETA HIPERPROTEICA acele alimente care pot fi introduse în cadrul lor. Sa le fiu de ajutor doritorilor! Personal, nu voi prescrie în veci astfel de diete, decît în cazuri cu totul punctuale și bine selecționate!“ – Dr. Albu Horatiu 2013

„Dietele Low Carb sunt denumiri „de inducere în eroare“ a acelora mai puțin avizați, sub care se ascund tot diete ketogenice cu inflexiuni hiperproteice. Altfel nu are cum să fie! Se bazează pe un conținut scăzut de glucide (carbohidrați) în alimentație, ceea ce forțează organismul – în scopul de a produce energie din alți macronutrienți – să utilizeze unele rute metabolice mai puțin obișnuite, mari consumatoare de energie! In esență omul slăbește, dar si îmbătrânește într-un ritm cu mult mai accelerat pe perioada utilizării acestor tipuri de diete (hiperproteica si ketogenica) deoarece ele se realizeaza pe rute metabolice mult mai intens formatoare de SOR (radicali liberi). Insa in unele situatii aduc si ele avantaje… Ba chiar si unii diabetici si medicii lor le prefera! In condiții fiziologice (de funcționare normală) organismul omenesc este proiectat să își obțină cam 55-65% din energia necesară din substraturi energogenetice glucidice. In cazul dietetlor Low Carb, Ketogenice și Hiperproteice, aportul energetic din glucide scade practic sub jumătate. Astfel vom considera drept Low Carb un aliment care vine cu o cantitate de glucide care ar genera până la 25% din energia unui aliment normocaloric (care aduce 150kca/100g). Adică – pentru noi – alimentul care aduce cel mult 37,5kcal/100g pe calea hidrocarbonaților este Low Carb. Astfel, conform calculelor (1g HC=4Kcal), vom considera și vom nota cu indicația dietetică LOW CARB acele alimente care vin cu mai puțin de 10g hidrocarbonați/ glucide pentru fiecare 100g pregătite în modalitatea preconizată de producător in cazul celor solide si sub 4g/100ml in cazul celor care se consuma lichide!“ – Dr.Albu Horatiu 2013

Destinat persoanelor cu anumite nevoi alimentare/ nutritionale. “DIETETIC este acel aliment care – în funcție de cunoștințele nutriționale/ medicale actuale – asigură nevoile nutriționale particulare ale unei anumite persoane în legătură directă cu starea sa de sănătate, de stil de viață, de activitate, de afecțiunile de care suferă sau de tratamentele acestora.” – dr. Albu Horatiu 2013

Produs fara niciunul dintre cei trei derivati xantinici (cafeina, teobromina si teofilina) existenti frecvent in regnul vegetal. “Cofeina sau Cafeina este un alcaloid vegetal din grupul xantinelor care acționează ca și inhibitor competitiv pe receptorii neurotransmițătorului adenozină. Astfel, ea are un efect de dezinhibare a activitații neuronale și de dereglare a ciclului somn-veghe. Prin metaboliții săi, inhibă senzația de foame și crește toleranța la efort fizic (paraxantina), mărește fluxul sangvin arterial bogat în oxigen și nutrienți spre creier și mușchi (teobromina), relaxează musculatura netedă – în special pe cea a bronșiolelor – crește ritmul și eficiența de pompa a inimii (teofilina). Principalele surse naturale de cofeină sunt ceaiul, cafeaua, mate, guarana, maca. Si cacao conține cantități relativ reduse de cofeină. Deoarece acest alcaloid se găsește în unele dintre cele mai utilizate băuturi, în cadrul regimurilor cu restricție la cafeină trebuiesc abordate variantele sau înlocuitorii fără cofeină ai acestor alimente. Dietele cu restricție la cofeină sunt recomandate în: – Anxietate, atacuri de panică, insomnii, depresie, tendință către depresie. – Multe boli cardiovasculare, angină pectorala, status post-infarct, hipertensiune arterială, aritmii cardiace. – Epilepsie. – La cei cu diabet, cu hipertiroidism și hiperaciditate gastrică. – La cei primesc anumite medicamente printre care beta blocantele, alte sipaticomimetice, nicotina, efedrina, pseudoefedrina, quinolonele (norfoxacin, ciprofloxacin, etc.), IMAO, benzodiazepinele, teofilina, metilxantina.” Dr.Albu Horatiu 2013

“In vederea scaderii nivelului colesterolului total plasmatic unii medici prescriu medicamente si diete care se sustin reciproc. Se porneste de la ideea ca aportul redus de colesterol exogen (venit prin alimentatie) se rasfrange negresit si asupra nivelului colesterolului plasmatic total. Cercetarile medicale si nutritionale efectuate de-a lungul ultimelor doua decade au aratar ca – in esenta – exista doua tipuri de colesterol – bun (HDL) si rau (LDL) – in sensul in care persoanele care au o cantitate mare de colesterol bun (HDL) prezinta un risc mai mic de a face ateroscleroza decat cele care au o cantitate mare de colesterol rau (LDL). Din punctul de vedere al Nutritiei Ortomoleculare se admite ca valorile normale ale colesterolului sangvin variaza intre 120 si 260 mg la 100ml, existand mari variatii individuale in functie de varsta, de sex, de rasa, de ocupatie si stare de activitate. A spune ca limita superioara normala a colesterolului total plasmatic este de 200mg/dl pentru toti indivizii pare a fi destul de putin logic. Multi medici si nutritionisti – la care subscriu si eu – sunt de acord cu o statistica din 2009 facuta in urma unor studii clinice nutritionale la Mayo. Acolo se arata ca in conditii normale de viata, valorile maxime ale colesterolului total sangvin la indivizii de rasa caucaziana aflati la varste de peste 30 de ani pot depasi 200mg/dl, ajungandu-se l avalori de pana la 280mg/dl in cazul barbatilor trecuti de 60 de ani. Pasii logici, eficienti in lupta impotriva colesterolului crescut sunt: 1. Regimul alimentar cu o dieta saraca in colesterol indicata de medic sau nutritionist. 2. Asocierea la dieta si altor modificari de life style care pot imbunatati profilul colesterolului plasmatic. Astfel: promovarea miscarii, scaderea in greutate, evitarea platourilor de stress psihic si a oboselii, renuntarea la fumat. 3. Numai daca prin aceste metode – principala fiind dieta – colesterolul nu scade in mod semnificativ, probabil ca este vorba de o sinteza crescuta endogena (colesterol produs in organism). Numai in acest caz medicul curant va indica si un tratament medicamentos (in general statine) care in doza cat mai mica sa ajute conduita dietetica.” Dr. Albu Horatiu 2009

“Glutenul este un amalgam proteic (prolamine și gluteline) existent în majoritatea cerealelor uzuale. Deoarece este insolubil în apă și lipicios, el este utilizat în industria procesatoare de alimente drept cel mai ieftin liant alimentar. pe langa cerealele care-l contin natural, puteti avea surpriza sa-l gasiti in aproape oricare aliment cu mai multe ingrediente si care nu poarta indicatia dietetica FARA GLUTEN sau GLUTEN FREE. Se constată o creștere alarmantă a intoleranței manifeste și submanifeste clinic la gluten. Din acest motiv, atât dietele imuno-nutriționale cât și cele ortomoleculare anti-aging sau speciale pentru anumite afecțiuni recomandă eliminarea pe termen lung a acestuia din alimentație. Cele mai importante recomandări dietetice speciale și ortomoleculare ale alimentației FĂRĂ GLUTEN sunt: – Dietele de imunonutriție care exclud de regulă sau în urma testelor serologice specifice glutenul, lactoza, proteinele din lapte, ou și uneori drojdiile1. – Intoleranțele la gluten, lactate, ouă, oleaginoase și soia. – Celiachia (asimptomatică, potențială, manifestă), și dermatita herpetiformă. în aceste două cazuri, nu se începe alimentația fără gluten fără un diagnostic corect, pentru că eliminarea glutenului duce inevitabil la falsificarea rezultatelor analizelor de laborator. – Dietele de Nutriție Ortomoleculară din Poliartrită reumatoidă și alte boli cu context auto-imun (Rectocolita Ulcero-hemoragica, Boala Crohn, Psoriazis, Scleroza în Plăci, Lupus, s.a) – Dietele de Nutriție Ortomoleculară în care se urmărește o scădere a statusului pro-inflamator și inflamator al organismului2 (Sindrom Metabolic, Diabet Zaharat II, Obezitate s.a). – Alte diete care limitează/interzic utilizarea glutenului/lactatelor/ouălelor (în general dietele speciale de Nutriție Ortomoleculară ale persoanelor cu cancer și/sau alte tulburări disimune). – Autism3 (conform teoriei exorfinică a autismului). – Schizofrenie, depresia severă, epilepsie (conform teoriei excesului de opioizi) 3“ Dr. Albu Horatiu 2010 1 Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemie. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013 2 Sindromul Metabolic. Camelia Diaconu. Bucuresti – Ed. Medicala, 2011 3 Asediul opioizilor alimentari – exorfinele. Irina M. Jaba si Ostin C. Mungiu – Medicina Moderna, 2006

“Lactoza este un dizaharid (format dintr-o moleculă de galactoză și una de glucoză) existent în laptele animal. Acesta, în funcție de specia de la care provine, poate avea un conținut de lactoză până la 0,8%. Pe langă lactoză și alți compuși nutriționali activi, laptele animal conține și o seamă întreagă de proteine cu răsunet important asupra imunologiei organismului uman. Se constată o creștere alarmantă a intoleranței manifeste și submanifeste clinic la lactoză și mai ales la proteinele din lapte. Din acest motiv, atât dietele imuno-nutriționale cât și cele ortomoleculare anti-aging sau speciale pentru anumite afecțiuni recomandă eliminarea pe termen lung a laptelui de origine animala, a majorității derivatelor sale (precum si a alimentelor care le contin pe acestea) din alimentație multor persoane. Cele mai importante recomandări ale dieteticii și nutriției ortomoleculare ale alimentației FĂRĂ LACTOZA si/sau FARA PROTEINE DIN LAPTE sunt: – Dietele de imuno-nutriție care exclud de regulă (sau în urma testelor serologice specifice) glutenul, lactoza, proteinele din lapte, ou și uneori drojdiile1. – Intoleranța la lactoză prin deficit de lactază, boală inflamatorie intestinală, diverse sindroame de malabsorbție. – Dietele speciale ortomoleculare de întreținere ale pacientului cu cancer, dieta neoplazicului din cursul chimioterapiei, profilaxia cancerelor. – Dietele speciale ortomoleculare din bolile inflamatorii și autoimune (poliartrită reumatoidă, rectocolita ulcero-hemoragica, boala Crohn, poriazis, scleroza multipla, lupus, s.a), din boli virale cronice (hepatite cronice si ciroze hepatice, infectii cu HPV, etc.), din astmul alergic, dermatita atopică și alte alergii. Alte tendințe la tulburări disimune de tipul deficitelor de imunitate, imunitații excesive sau anarhiilor imunitare). – Dietele de Nutriție Ortomoleculară în care se urmărește o scădere a statusului pro-inflamator și inflamator al organismului2 (Sindrom Metabolic, Diabet Zaharat II, Obezitate s.a). – Celiachia (asimptomatică, potențială, manifestă) și dermatita herpetiformă. Practicanții dieteticii și ai Nutriției Ortomoleculare consideră că eliminarea proteinelor de lapte din alimentație aduce un beneficiu suplimentar celui dat de eliminarea glutenului. Acesta ar consta în scăderea statusului pro-inflamataor și disimun al organismului respectiv. – Autism 3 (conform teoriei exorfinică a autismului). – Schizofrenie, depresia severă, epilepsie (conform teoriei excesului de opioizi) 3 “ Dr. Albu Horatiu 2010 1 Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemie. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013 2 Sindromul Metabolic. Camelia Diaconu. Bucuresti – Ed. Medicala, 2011 3 Asediul opioizilor alimentari – exorfinele. Irina M. Jaba si Ostin C. Mungiu – Medicina Moderna, 2006

Produs garantat a nu avea in compozitia sa Proteine din Lapte. “Pe langă lactoză și alți compuși nutriționali activi, laptele animal conține și o seamă întreagă de proteine cu răsunet important asupra imunologiei organismului uman. Se constată o creștere alarmantă a intoleranței manifeste și submanifeste clinic la lactoză și mai ales la proteinele din lapte. Din acest motiv, atât dietele imuno-nutriționale cât și cele ortomoleculare anti-aging sau speciale pentru anumite afecțiuni recomandă eliminarea pe termen lung a laptelui de origine animala, a majorității derivatelor sale (precum si a alimentelor care le contin pe acestea) din alimentație multor persoane. Cele mai importante recomandări ale dieteticii și nutriției ortomoleculare ale alimentației FĂRĂ LACTOZA si/sau FARA PROTEINE DIN LAPTE sunt: – Dietele de imuno-nutriție care exclud de regulă (sau în urma testelor serologice specifice) glutenul, lactoza, proteinele din lapte, ou și uneori drojdiile1. – Intoleranța la lactoză prin deficit de lactază, boală inflamatorie intestinală, diverse sindroame de malabsorbție. – Dietele speciale ortomoleculare de întreținere ale pacientului cu cancer, dieta neoplazicului din cursul chimioterapiei, profilaxia cancerelor. – Dietele speciale ortomoleculare din bolile inflamatorii și autoimune (poliartrită reumatoidă, rectocolita ulcero-hemoragica, boala Crohn, poriazis, scleroza multipla, lupus, s.a), din boli virale cronice (hepatite cronice si ciroze hepatice, infectii cu HPV, etc.), din astmul alergic, dermatita atopică și alte alergii. Alte tendințe la tulburări disimune de tipul deficitelor de imunitate, imunitații excesive sau anarhiilor imunitare). – Dietele de Nutriție Ortomoleculară în care se urmărește o scădere a statusului pro-inflamator și inflamator al organismului2 (Sindrom Metabolic, Diabet Zaharat II, Obezitate s.a). – Celiachia (asimptomatică, potențială, manifestă) și dermatita herpetiformă. Practicanții dieteticii și ai Nutriției Ortomoleculare consideră că eliminarea proteinelor de lapte din alimentație aduce un beneficiu suplimentar celui dat de eliminarea glutenului. Acesta ar consta în scăderea statusului pro-inflamataor și disimun al organismului respectiv. – Autism 3 (conform teoriei exorfinică a autismului). – Schizofrenie, depresia severă, epilepsie (conform teoriei excesului de opioizi) 3 “ Dr. Albu Horatiu 2010 1 Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemie. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013 2 Sindromul Metabolic. Camelia Diaconu. Bucuresti – Ed. Medicala, 2011 3 Asediul opioizilor alimentari – exorfinele. Irina M. Jaba si Ostin C. Mungiu – Medicina Moderna, 2006

Produs in a carei reteta de fabricatie nu intra componente din Ou. “Contrar a ceea ce se poate crede, alergia și mai ales intoleranțele la proteinele din ouă sunt destul de frecvente. Dacă alergia se materializează la nivel plasmatic în special prin aparitia nivelelor crescute ale IgE-urilor, intoleranța alimentară aduce în principal reacții care implică fixarea de IgG pe suprafața celulelor și matricea extracelulară.1 Dacă alergia are manifestări zgomotoase, chiar dramatice uneori, intoleranța își desfașoară procesele distructive, insidios (de cele mai multe ori neștiut). Când prezența antigenului (proteina respectivă) este permanentă sau repetată frecvent, se constiuie o inflamație cronică ce poate sta chiar la baza degenerărilor sau a unor boli autoimune.1 La prima vedere este extrem de ușor să eliminăm proteinele de ou din alimentație. Lucrurile nu stau chiar așa datorită faptului că industria alimentară folosește enorm de mult oul sau parțile lui componente. Soluția este alegerea produselor care au specificația de 100% Vegetal sau a celor în care se exprimă explicit că în procesul de fabricație nu s-au folosit ouă.“ – Dr.Albu Horatiu 2013 1 Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemiei. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013

Produse in care nu a fost adaugat zahar. Ele contin in exclusivitate zaharoza provenita din materiile prime constituente (cereale, fructe, legume, oleaginoase, etc.). “Glucoza (I.G 100), mierea (I.G 90) si zaharul (I.G 70) sunt principalii indulcitori utilizati in industria alimentara si acasa. Ei au Indice Glicemic mare, aducand astfel si o incarcatura glicemica mare. Din aceste motive sunt cu totul proscrisi la cei care isi doresc o buna supraveghere a greutatii corporale, a nivelelor glicemiilor precum si a starilor patologice legate de alterarile acestora ( Sindrom Metabolic, Diabet Zaharat, etc.). Mai mult, vreau sa atrag atentia asupra zaharurilor ascunse care, sub aceasta denumire sau o alta sunt adaugate in retetele unor alimente in care nici nu v-ati astepta! Solutia cea mai la-ndemana este citirea etichetelor si mai sigur, alegerea alimentelor cu indicatia FARA ZAHAR ADAUGAT.” – Dr. Albu Horatiu 2013

“Ce este aceea Imunonutriția?! Una dintre cele mai devastatoare probleme medicale, nutriționale și de sănătate publică a timpurilor noastre este creșterea explozivă a patologiei metabolice (obezitate, sindrom metabolic, diabet zaharat) și care se află în strânsă corelație cu riscul cardio-vascular crescut.1 Un flagel pentru toți, mai puțin pentru multinaționalele farmaceutice, furnizorii de servicii de sănătate și casele de pensii… Deși cvasimajoritatea practicanților medicinei convenționale n-au “intuiția“ necesară pentru a lua această poziție și ne încadrează pe toți în aceleași tipare de tratament, profesorul francez Dominique Rueff – la a cărui poziție mă raliez și eu – consideră că: “fiecare problemă de exces ponderal este una specifică, legata de istoricul individual și genetic, de stilul de viață. Ea nu-și va găsi soluția în vreun regim miraculos, articol de revistă sau la un nutriționist atins de geniu“.2 In viziunea mea, în atingerea unei greutați normale și în a unor analize onorabile din punctul de vedere al sindromului dismetabolic (și uneori chiar inflamator), cea mai mare importanță o au urmatoarele trei elemente: 1. Alimentația care să aducă glucide dar pe cele cu Indice Glicemic Scazut. 2. Aportul aproape zilnic de cantitați reprezentative de acizi grași polinesaturați esențiali Omega 3 (atât forme active cât și precursori inactivi) și într-un raport perfect echilibrat pentru vârstă și patologie cu cei Omega 6. 3. Studierea toleranțelor/intoleranțelor alimentare la acele alimentele uzual consumate de pacient. Acestea sunt principalele elemente! Ele vin să îndrepte “factorul alimentar“ care reprezintă adevărata “picătură chinezească“ pentru organismul nostru! In funcție de necesitățile pacientului și de experiența medicului care-l tratează, se mai pot asocia și unele adjuvante ca promovarea mișcării/termogenezei precum si a medicației (hipoglicemiante, hipolipemiante, hipocolesterolemiante, antihipertensive, anticoagulante, etc. etc. – dupa caz). Acum, uzual si pentru marea masa a pacientilor, lucrurile sunt luate în sens invers! Oare în al cui beneficiu?! Dacă punctele 1 și 2 de mai sus ne sunt destul de la îndemână pentru a le prescrie, aplica și urmări, ultimul – și anume “Studierea intoleranțelor alimentare“ ne va conduce totuși la un laborator de analize (este adevarat însă că – nu trebuie sa trec sub tacere faptul – noi, cei care cunoaștem din tainele Nutriției Ortomoleculare, putem să decelăm și empiric o parte dintre alimentele – nu ingredientele – care “nu-i vin bine pacientului“. Aceasta, eu o fac printr-o tehnica denumita de mine “ cina cu aliment unic“!) Pentru studierea în laborator a intoleranțelor alimentare se folosesc la momentul de fata (august 2013) două metode importante: – Testele de stimulare a granulocitelor (Test Citotoxic, Leucotrace, etc.) care – dupa părerea mea – vor fi abandonate în timp. Nu mă exprim asupra viabilității tehnicii, neavând calitatea și pregătirea s-o fac, însă eu n-am obținut satisfacții mari de pe urma acestor metode. Și aceasta mai ales datorita softului însoțitor care construia o dietă destul de scoasă din contextul marii majoritații a pacienților. – Testele de tip ELISA care dozeaza IgG-urile totale și specifice. Acestea, datorită bunei reproductibilități a rezultatelor, imi par a fi cele mai utile. Problema este tot cu softul de interpretare și de aceea, eu cam “periez“ în funcție de caracteristicile pacientului dieta scoasă de laborator. Am utilizat mai multe teste, atat în Romania cît și în Occident, unele mai ample și costisitoare, altele mai reduse și mai permisive pentru pacient (York, Imupro300, Imupro500, Imupoids, etc.). Cel din urmă – Imupoids – pus la punct de Prof. Rueff îmi pare cel mai facil, mai puțin costisitor și adaptat nevoilor pacientului roman, care traditional are o alimentație putin diversificată. Păcat ca nu este încă disponibil în România. Aștept cu nerabdare acest test sau un altul similar lui! Ce doresc să ne arate aceste teste? Ele aduc o indicație importantă asupra faptului dacă unele dintre alimentele consumate de pacient conduc la apariția conflictelor imunologice (altele dacat fenomenele alergice – mediate prin IgE) care, odată cu trecerea timpului, duc la leziuni la nivelul “marginii in perie“ (de la nivelul mucoasei intestinului subțire) ce promovează modificări în permeabilitatea intestinală.3 Tot mai multi specialisti în domeniu consideră că tocmai această “perturbare a permeabilității intestinale“ se află la originea majorității bolilor autoimune (prin implicațiile imunitare zilnice ale intoleranțelor), a sosirii și evoluției proaste a celor cronic-degenerative (prin carențele/ excesele macro și micronutriționale induse) și mai ales în cazul celor care evoluează pe un teren cu imunitate slabă antivirală și antineoplazică. Sunt întru-totul de acord! Mai mult, dupa Prof. Rueff: “Tendința de a fabrica prea multă greutate și grăsime în raport cu cantitatea calorică a ceea ce mâncăm, face parte din acest proces“.2 Atât eu, cît și mulți alți confrați sau pacienți care au avut de-a face cu astfel de testări, am observat că majoritatea (peste 80%) dintre noi, cei cu tendință la creșterea în greutate sau chiar obezi de diferite grade, suntem intoleranți (adică dezvoltăm IgG-uri) la cel puțin unul sau doua dintre următoarele componente ale alimentelor (de obicei la primele trei): – Glutenul (o proteină găsită în grâu, cereale înrudite, dar și ca adaos industrial la foarte multe alte alimente), – Proteinele din lapte (în lapte, lactate derivate și alimentele în a căror rețete s-au folosit lactatele), – Proteinele din ou (ouă și alimente în care s-au folosit părți din acestea), – mai rar la drojdii și alimentele care le conțin. Pornind de la experiența adusă de aceste teste și de literatura din domeniu parcursă, voi aplicat indicația dietetică IMUNONUTRITIE la acele alimente bio și dietetice High Class de pe acest site care vin în sprijinul celor care urmaresc regimuri dietetice imunonutriționale. Astfel, de cele mai multe ori, aceste persoane sunt “beneficiarele“ a cel putin uneia sau mai multora dintre intoleranțele mai sus amintite. Alimentele selecționate NU CONTIN/ NU AU FOST UTILIZATE IN PROCESUL DE PRODUCTIE urmatoarele: glutenul, oul, laptele și ingredientele care le-ar putea conține. “Eliminarea alimentelor netolerate are și alte consecințe3, în afară de conflictul imunologic de la nivelul peretelui intestinal. Astfel, are loc o distrugere parțială și modificarea permeabilității mucoasei prin lezarea/ sfârtecarea celulelor epiteliului vilos, așa numita “margine în perie“. Imbinarea acestor tulburari imunologice și anatomice va conduce la o “disnutriție“ care se găsește la originea multor afecțiuni cronice precum și a excesului ponderal. Daca nu i se tratează cauza – intoleranța alimentară și repermeabilizarea peretelui intestinului subțire – problema greutății nu se va rezolva niciodata. Astfel se explică eșecul tururor regimurilor restrictive, durerea și dezamăgirea celor care se limitează la aceste diete“.2 Sper ca aceste scurte note să va faca mult mai ușoara alegerea! Succes!“ – Dr.Albu Horatiu 2013 1 Prefata de Prof.Dr. Constantin Ionescu-Targoviste la Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemie. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013. 2Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemie. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013. 3Immunonutricion, se nourrir selon son immunite. Dominique Rueff, Bernard Weber, Camille Lieners, William Amzallag. Ed. Francois Xavier de Guibert, 2009. Mai mult decat vindecarea. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013. Sindromul Metabolic. Camelia Diaconu. Bucuresti – Ed. Medicala, 2011.

Produse indicate Diabeticilor cu Diabet Zaharat tip II (neinsulino-dependent) si celor cu Sindrom Metabolic (sindrom X Metabolic). “Diabetul Zaharat este o boală metabolică foarte frecvente în care – pe înțelesul tuturor – carbohidrații din alimentele ingerate nu pot fi utilizate pe deplin de către organism. Astfel, are loc o acumulare a lor în sânge, denumită în limbaj medical hiperglicemie. Incidenta lui este in crestere! în plus, există numeroase cazuri nediagnosticate și – mai mult – un număr important de persoane considerate aparent sănătoase, aflate intr-o stare prediabetica ( în Nutriția Ortomoleculară se folosește termenul de Sindrom Metabolic Latent), care – din motive lesne de înțeles – nu sunt luați în evidență pentru a fi diagnosticați și tratați. De ce? Pentru că în acea etapa latentă, tratamentul este doar igieno-dieteic, nefiind necesare medicamente si multe investigații, fapt echivalent cu profit mic/ inexistent pentru multinaționalele farmaceutice. Glucoza este un monozaharid cu rol vital în energogenetica organismului. Patrunderea și utilizarea ei în celule este dependentă de cantitatea și de capacitatea de a acționa a insulinei. în esentă, la diabetici, avem fie o lipsă sau insuficiență de insulină, fie – dimpotrivă – o insulină in cantități chiar crescute, dar care nu acționează cum ar trebui pe celulele utilizatoare de glucoză. Indiferent de situație, rezultatul este cam același: glucoza nu poate intra în cantitate suficientă în celule și rămâne în sânge. O terapie pentru a vindeca diabetul zaharat nu este încă disponibil. Tratamente există dar n-au sorți de izbândă pe termen lung dacă nu sunt urmate si câteva modificări ale stilului de viață, intre care dieta este cea mai importantă. In Diabet Zaharat tip I lucrurile sunt destul de clare pentru majoritatea pacienților. Ei trebuie să facă tratament substitutiv cu insulină și să aibă o dietă și un regim de efort fizic adaptate pentru a se potrivi la tratamentul insulinic. Sau invers in multe cazuri! Mai complicat stau lucrurile la pacientul cu Diabet Zaharat tip II sau la cel cu Sindrom Metabolic. Din punctul de vedere al Nutriției Ortomoleculare, acesta trebuie sa aducă următoarele modificări în life style-ul său (deși toate concură la efectul scontat, voi începe de la cea mai puțin importantă spre cele mai importante): – reducerea (nu prea rapidă) a greutății corporale dacă este cazul. – promovarea mișcării la cel puțin 30 de minute în fiecare zi. Aceasta ajută atît la menținerea unei greutăți mai scăzute dar și îmbunătățește răspunsul celulelor la acțiunea insulinei. – înlocuirea alimentelor care aduc glucide cu Indice Glicemic Mare și Medicu cu cele care aduc glucide cu Indice Glicemic Scăzut precum și eliminarea altor alimente care vin cu încărcătură nutriționala pro-aging pentru țesutul pancreatic endocrin și aparatul cardiovascular (cele două aparate principal vizate la individul cu tendință dismetabolica conform Nutriției Ortomoleculare). – introducerea în alimentatie a acelor alimente și complexe micronutriționale de uz profesional ortomolecular (anumite tipuri de suplimente nutritionale) care vin cu încărcătură macro și mai ales micronutriționala anti-aging pentru țesutul pancreatic endocrin și aparatul cardiovascular (cele două aparate principal vizate la individul cu tendință dismetabolica conform Nutriției Ortomoleculare). Logic, tratamentul medicamentos se instituie doar în momentul în care efectele măsurilor de mai sus sunt depășite de gravitatea situației. într-un trecutul care se tot prelungește și în Romania, exista “sfatul” de a înlocui produsele care conțineau glucide si mai ales zaharuri si monozaharide (glucoză, fructoză, etc.) cu altele extrem de sărace în glucide (așa numitele “produse pentru diabetici”). De o bună bucată de timp, societățile medicale de profil ( Ex. Societatea Germana de Diabet – DDG) arată că această idee este învechită, nefondată și chiar dăunătoare deoarece multe dintre aceste alimente speciale pentru diabetici conțin mai multe calorii și grăsimi decât cele normale. Un diabetolog bun pe care nu-l preocupă numai prescrierea de medicamente sau un nutriționist cu experiență vă pot ajuta în scopul de a vă converti extrem de ușor și pe termen lung dieta necesara Diabetului Zaharat tip II. Pentru considerațiile suplimentare de Nutriție Ortomoleculară, vă stau la dispoziție! Pe acest site gasiți probabil cele mai bune produse dietetice existente actualmente la nivelul U.E. Voi marcat cu indicația dietetică INDICAT DIABET acele produse care îmi par a se integra cel mai bine în curentul actual de dietetică modernă a Diabetului Zaharat Tip II. Mai mult, făcând un efort sustinut, voi incerca sa înscriem pe pagina fiecărui preparat care conține glucide, un tabel – în limita timpului și a informațiilor disponibile – următoarele elemente: Indicații pentru Diabetici Grame Hidrocarbonați/ 100g – Echivalența în Pâine* (E.P) – Indice Glicemic – Incărcătură Glicemică (Sarcină Glicemic) – * Echivalența în Pâine poate fi un bun indicator pentru cei care urmăresc dietele mai învechite, în care socotirea cantităților (gramelor) de hidrocarbonați consumați zilnic părea cea mai bună strategie. Sunt diete onorabile, dar la nivelul cunoștiințelor noastre de acum, putem construi diete mult mai bune!“ – Dr. Albu Horațiu 2013

“Daca sunt intrebati, multi medici va vor raspunde ca alimentatia nu conteaza mare lucru in tratamentul si reabilitarea unui pacient tratat prin metodele medicale sau chirurgicale utilizate de dansii. Majoritatea practicantilor oncologi se inscriu si ei in acest curent! Aceasta “siguranta” a lor, poate veni fie dintro neintelegere sau neaprofundare a termenului de regim igieno-dietetic, fie – cel mai probabil – dintr-o incredere nestirbita (zic eu, de multe ori supraevaluata) in capacitatea tratamentelor conventionale de a vindeca singure, aceasta teribila maladie. In majoritatea cazurilor, atunci cand un pacient intreaba daca ar fi binevenite – pentru imbunatatirea evolutiei bolii sale – si o adjuvanta nutritionala si psihoterapeutica, el este “luat la stanga-mprejur”! Pentru colegii mei de acest fel, conteaza mai putin ca organismul are si trebuie sa-si mentina o anume compozitie, ca biologia celulara a tesuturilor normale (inclusiv a elementelor sistemului imun) dar si cea a celulelor medificate, degenerate (in cazul de fata – celule neoplazice) ne arata ca acestea – fiecare in felul lor – “sunt proiectate” sa functioneze cu anumiti macro- si mai ales micronutrienti. Astfel, in conditiile in care sunteti de acord cu faptul ca orice mancati tot aceea este, urmati-le sfatul acestor medici si in cele ale dieteticii! Daca insa dimpotriva, considerati ca in lupta cu diversele boli – si aici scriu in mod deosebit cu privire la cancer – dar si cu efectele secundare ale tratamentelor, un rol deosebit il are si fiinta Dvs. (luata in intreaga splendoare a trigonului corp – minte – suflet), atunci trebuie sa deveniti mai interactivi. Nu incercati sa pasati intreaga raspundere a starii Dvs. de sanatate pe seama medicului curant si incepeti sa va ganditi cum – in masura posibilitatilor si informatiilor pe care le puteti dobandi – sa va mai puteti ajuta organismul in vre-un fel! In aceasta boala, resemnarea si pasarea responsabilitatii are un sfarsit total previzibil! In dietele speciale de Nutritie Ortomoleculara destinate pacientilor cu cance se face – in functie de concomitenta sau neconcomitenta tratamentului oncologic multimodal – o selectie a alimentelor interzise, a celor obligatorii precum si o detaliere a celor de completare. Criteriile constructiei dietetice sunt mai multe si nu le pot discuta aici. Intotdeauna, un regim alimentar ortomolecular pentru pacientul cu cancer trebuie sustinut printr-un surplus de micronutrienti cu roluri fiziologice bine stabilite in echilibrarea imunologica, in inductia de interferoni proprii organismului si in atacul prooxidativ asupra celulei neoplazice (atunci cand este cazul) sau protectia antioxidanta a celor sanatoase, cand situatia o cere. Pe acest site, voi marca cu indicatia dietetica INDICAT CANCER acele produse cu rol in tratamentul de sustinere nutritionala si imunoterapie nutritionala ortomoleculara a pacientului cu cancer.” – Dr. Albu Horatiu 2013

„Un obiectiv foarte important pentru menținerea sănătății și greutății pe termen lung este înlocuirea alimentelor care aduc tradițional glucide cu Indice Glicemic Mare și Mediu cu variantele lor cu Indice Glicemic Scăzut. Măsurarea Indicelui Glicemic al unui aliment este o metodă prin care se poate determina viteza cu care este absorbită glucoza din acel aliment din tubul digestiv in sânge si cum este modificată curba in timp, curba glicemiei. Astfel, cu cat IG este mai mare, cu atât alimentul respectiv va da creșteri și scăderi mai rapide și mai importante ale glicemiei. Invers, cu cît IG este mai mic, cu atât va influența mai puțin creșterile și scaderile glicemiei, tinzând să pastreze de-a lungul timpului un nivel glicemic constant, mult mai favorabil organismului. In viziunea mea, care este putin diferita de cea „oficială“ consider ca fiind mare, un I.G peste 70. Câteva dintre alimentele uzuale cu I.G. Mare sunt: berea, glucoza, cartofii prăjiți/ copti , mierea, făina alba de grâu și cea integrală de țară, zahărul, pesmeții și biscuiții, pizza, pastele normale, dulcețurile îndulcite cu zahăr sau sirop de glucoză. Alimentele cu I.G Mediu sunt considerate cele care au I.G între 50 și 70. Câteva exempe uzuale: cartofii fierți în coajă, pâinea și biscuiții integrali, mango, orezul basmati. Alimentele cu I.G Mic sunt cele care au I.G între 25 și 50. Câteva exemple uzuale: orez brun integral, bulgur fiert si supa de bulgur, suc de grepfruit fără niciun adaos, sucul de mere de gradină fară niciun adaos, ananasul proaspăt, pâinea integrală și neagră germană, fasolea roșie, alba si verde fierte, prunele uscate, musli fără gluten, laptele de ovaz, de migdale, de soia, pastele și pâinea cu teff.1 Alimente cu I. G foarte scazut, între 1 si 25. Exemple: afine, nuci cajou neprajite, ciocolata neagra, boabele de cacao, semințele germinate de linte verde, semințele germinate de fasole mungo, semințele germinate de quinoa, semințele germinate de orez brun japonez Hatsuga Genmai, mugurii de soia și fasole mungo, produse fierte de soia de buna calitate (spaghete, tagliatelle, etc), ceapă, salatele verzi, ciupercile, cruciferele (varza, conopida, brocolli), siropurile de agava (în special cele cu indicația dietetica Low Glycemic Index), mai multe legume și verdețuri, avocado, măslinele. Sunt două lucruri foarte importante de remarcat: – există alimente cu indice glicemic zero (brânza, iaurtul, peștele, carnea de vita, ouale, maioneza făcută acasă). Atenție! și acestea, chiar neconținând glucide importante, forțează mai mult sau mai puțin pancreasul. „Campionul“ în supraturarea pancreasului este iaurul (cu un indice insulinemic de pana la 128, asemanator cu cel al ciocolatei normale!). – există multe observații clinice (numeroase aparținându-mi) care ne sugerează că variantele de alimente fără gluten au un răsunet mai redus asupra spolierii pancreasului de resurse funcționale în sinteza de insulină. Eu încă nu cunosc mecanismul, dar am vazut efectele! Unii spun că glutenul conține o hemaglutinină care ar inhiba tranzitoriu acțiunea insulinei ceea ce conduce la creșterea importantă a eliberarii pancreatice de insulină pentru a obține același efect ca și în lipsa glutenului.” Dr. Albu Horatiu 2013 Bibliografie Selectiva Sindromul Metabolic. Camelia Diaconu. Bucuresti – Ed. Medicala, 2011. Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemie. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013. Ghid practic pentru Diabetici. Masuri preventive, tratamente, alimentatie corecta. Yves Mallette. Bucuresti – Ed. Humanitas, 2009. Indicele Glicemic. Concept-cheie in Dieta Montignac. Michel Montignac. Bucuresti – Ed. Litera International, 2009. Dieta cu Incarcatura Glicemica. Program pentru de 7 zile pentru slabire rapida. Nigel Denby. Bucuresti – Ed. Litera International, 2011.

“INTEGRAL este acel aliment ale cărui ingrediente n-au suferit procese de rafinare premergătoare. De regulă, un aliment integral este mai sănătos decât cel rafinat/ procesat, păstrând întreaga bogăție macro și mai ales micronutrițională a ingredientelor din care este construit. Cel mai cunoscut exemplu este cel al pâinilor integrale care păstrează compoziția micronutrițională și bogăția în fibre alimentare insolubile ale cerealelor din care provin. Un alt bun exemplu sunt uleiurile nerafinate care vin – pe langă acizii grași componenți – și cu bagajul fito-nutrițional secundar al seminței oleaginoase din care provin“ – dr. Albu Horatiu 2013

“RAW FOOD sunt acele alimente (Bio sau convenționale) la care pe întregul proces desfășurat de la recoltare până la consum nu au fost depășite temperaturi de peste 46°C. Adepții acestui model dietetic consideră că alimentele gătite peste această temperatură pierd din valoarea nutritivă și sunt mai puțin sănătoase sau chiar dăunătoare. Până acum, acest fenomen este o certitudine în cazul sâmburilor oleaginoși (alune, nuci, arahide si alte variante exotice mult mai bogate fitonutritional) și uleiurilor vegetale nerafinate, unde procesarea (uscarea, prajirea, gatirea) la temperaturi mai mari, modifică important și ireversibil calitățile nutriționale și dietetice ale acestor produse, transformandu-le uneori din benefice menținerii sănătății în dăunătoare.“ – dr. Albu Horatiu 2013

“ Intoleranțele la fructoză sunt date fie – mai rar – de deficitul genetic de producere al B-aldolazei (enzimă care participă la metabolizarea fructozei) fie – destul de des – de diminuarea absorbției intestinale a fructozei, din diverse motive. Deși diferite ca efecte și cauze, cele doua tipuri de intoleranța se ameliorează prin dietă. Eliminarea fructozei si zaharurilor din dieta reprezinta singurul tratament eficient al intolerantei genetice. Aceasta, netratata prin dieta duce in final la distrugerea ficatului. Din fericire, este destul de rara! Diminuarea considerabilă a aportului de fructoză este tratamentul pentru cea de a doua formă care este mult mai frecventă decât deficitul congenital de B-aldolază. Din punctul de vedere al Nutriției Ortomoleculare – la care subscriu și eu – atunci cînd apar fenomene digestive supărătoare (balonare, flatulență, tendință la diaree și chiar dureri/jenă abdominală – in general fenomene fermentative de colită) după consumul de alimente care conțin fructoaza chiar dacă aceste alimente au fost preparate termic prin fierbere, coacere in cuptor sau pasteurizare, atunci probabil este vorba și de o intoleranța la fructoză. Logic, in ambele cazuri, trebuiesc urmărite diete care aduc alimente ce NU CONTIN IN MOD NATURAL FRUCTOZA. Insă pentru a nu produce pe termen lung carente nutriționale se pot adauga – acolo unde exista posibilitatea – si unele alimente care teoretic conțin fructoză, dar care – prin diverse metode (selecție atentă a ingredientelor, defructozare) – aceasta a fost îndepărtată. Problema cea mai spinoasă este in cazul pâinii și făinoaselor. Alimentele care sunt potrivite în dieta persoanelor cu intoleranțe la fructoză poarta pe site-ul acesta indicativul dietetic SARAC FRUCTOZA. Astfel, o dietă fără fructoză nu va conține alimente care aduc fructoză, zaharoză (zahăr) și xilitol. Fructoza se găsește natural în zahar, miere, sirop de agave, toate fructele și unele legume, panificatie, paste, etc. Indicația dietetică FARA ZAHAR ADAUGAT nu-i similară cu SARAC in FRUCTOZA!“ – Dr. Albu Horatiu 2013

“In mod normal, la omul sănătos, aportul zilnic de energie din proteine trebuie să se situeze cam la 15% din cel general. Astfel – la un calcul sumar – individul de 70Kg aflat în condiții normale de viață (cu un necesar de cca. 2000 Kcal) necesită cam 70 – 80g de proteine zilnic. Dietele cu continut redus de proteine (regimurile cu restricție proteică / regimurile hipoproteice) le prescriem de obicei pacienților cu anumite afecțiuni renale, hepatice sau tulburări metabolice ereditare dar un numai. In funcție de severitatea afecțiunii, medicul, nutriționistul sau dieteticianul stabilește cantitatea zilnică de proteine care pot fi și trebuiesc consumate. Astfel, pentru individul nostru standard de 70kg (și proporțional pentru alte greutăți) se pot stabili – de regulă – trei mari tipuri de restricție proteică: – regim hipoproteic moderat, cu 50 – 60g proteine/zi (10 – 12% din aportul energetic zilnic). – regim hipoproteic sever, cu aproximativ 40 – 50g proteine/zi (8 – 10% din aportul energetic zilnic). – regim hipoproteic extrem de sever, cu sub 40g proteine /zi (sub 8% din aportul energetic zilnic). Vom considera și vom nota ca atare, adica SARAC PROTEINE acele alimente care – în forma lor optima de consum – vin cu un aport de proteine de până la 4g pentru fiecare 100g. Teoretic, aceasta înseamnă că pentru persoana noastră de 70kg, o cantitate de cam 1500g din respectivul aliment gata de consum ar asigura aportul de proteine întrun regim hipoproteic moderat, cam 1250g l-ar asigura pe cel dintr-un regim hipoproteic sever și sub 1000g pe cel al unui regim hipoproteic extrem de sever. In esență pentru orientarea Dvs. mai ușoara, SARAC PROTEINE marcat de mine pe acest site, înseamnă un aliment care – în forma lui de consum preconizată de producator – vine cu cel mult 4g de proteine pentru fiecare 100g produs in cazul celor care se consuma solide si sub 1,6g la 100ml la cele care se consuma lichide.“ – Dr.Albu Horatiu 2013

„Aportul normal de sodiu zilnic la individul de circa 70kg, sănătos, care trăiește în condiții de confort termic și desfășoara o activitate fizică normală este de cputin peste 2g. Aceste 2g de Na corespund a 5g de sare pură. In ceastă socoteală se ia sodiul provenit din toate alimentele, medicamentele si lichidele consumate de-a lungul unei zile! Actualmente, regimurile cu restricție variabilă la sodiu (regimurile hiposodate) se aplică în special la persoanele cu anumite afecțiuni cardio-vasculare, boli hepatice și insuficiente renale. Regimul hiposodat – în funcție de severitatea deficitului de sodiu pe care-l aduce – poate fi clasificat în: – regim hiposodat ușor, în care totalitatea alimentelor, medicamentelor și lichidelor ingerate zilnic pot să aducă cam 1600mg de sodiu (sau 4g de sare pura). – regim hiposodat mediu, în care totalitatea alimentelor, medicamentelor și lichidelor ingerate zilnic pot să aducă cam 800mg de sodiu (sau 2g de sare pură). – regim hiposodat sever, în care totalitatea alimentelor, medicamentelor și lichidelor ingerate zilnic pot să aducă cam 400mg de sodiu (sau 1g de sare pură). – regim hiposodat extrem, în care totalitatea alimentelor și lichidelor ingerate zilnic pot să aducă până la 200mg de sodiu (sau 0,5g de sare pură). Strictețea regimului hiposodat este stabilită de medic sau de catre dietetician sau nutriționist la indicația medicului! Pentru a vă facilita alegerea produselor dietetice de pe acest site și în funcție de cantitatea de sodiu sau sare pe care o conțin, voi marca cu indicația dietetică SARAC SODIU acele produse care aduc cate 160mg de sodiu sau 0,4 g de sare pentru fiecare 100g de produs pregătit pentru consum, conform specificației producătorului. Atrag atenția că și apa pe care o folosim la băut sau pregătit alimentele conține o proporție variabila de sodiu care trebuie luata în considerare în situațiile de regimuri hiposodate.“ – Dr. Albu Horatiu 2013

100% Vegetal! Produse care nu contin niciun ingredient de origine animala. Astfel, ele sunt cu compatibile cu regimurile vegane, vegetariene, posturi, etc.