Shop

“Pe înțelesul tuturor, produsele Organice, Bio sau Ecologice sunt acelea în a căror producție nu s-au utilizat substante chimice artificiale sau de sinteza și nu au suferit intervenții genetice. Astfel, față de omologele lor convenționale/ tradiționale, ele “beneficiază“ – printre altele – de concentrații infime de POP (Poluanți Organici Persistenți) și metale grele, două dintre “chimicalele“ cu important efect negativ cumulativ pentru organism. Certificare Organică este procesul prin care producătorii de alimente au obținut și își mentin calificarea de Organic sau Bio. Cerințele sunt asemănătoare, existând doar mici diferențe de la țară la țară. Difera oarecum frecvența, metodologia și rigurozitatea controalelor. In sens mai larg, cele mai importante cerințe sunt: – nu se folosesc Organisme Modificate Genetic. – nu se folosesc produse chimice sintetice/ artificiale (îngrășăminte chimice, pesticide, ierbicide, fungicide, antibiotice, aditivi, conservați, coloranți, potențiatori de gust sau aromă, arome analoge celor naturale, etc.). – terenurile agricole cultivate trebuie să treacă anterior printr-o perioada variabila ( de cel puțin 3 ani – funcție de legislație) de curățare și decontaminare, în care nu au mai primit tratamente chimice de niciun fel. – cînd este vorba de produse neambalate, este necesara menținerea obligatorie atât la producător cât și pe lanțul de distribuție a unei stricte separări fizice între produsele certificate de cele fără certificare. – producatorul ține o evidență scrisă strictă a operațiunilor zilnice. – producătorul își dă acordul expres pentru inspecțiile periodice și inopinate ale organismelor de certificare și ale autorităților. în multe țări, procesul de certificare este supravegheat de către guverne. In tarile Membre U.E. utilizarea în scopuri comerciale a termenului organice, bio, ecologice, etc. este limitată prin lege. Care sunt beneficiile pentru consumator? Utilizarea exclusivă a produselor Certificate Organic/ Bio/ Ecologic (sau a unei asocieri între acestea și cele convenționale) aduce o încărcătură mult mai mică de substanțe chimice dăunătoare sănătății. Cu cat se incepe de la varste mai mici, cu atat este mai bine. Este de reținut faptul că multe dintre aceste substanțe se cantonează în țesutul adipos/ gras al organismelor animale (dar si în alte celule), nu mai pot fi eliminate și aduc efecte devastatoare asupra sănătății și speranței de viață. Aceste efecte negative sunt de cele mai multe ori direct proporționale cu cantitățile acestor compuși acumulați în organism.” – 2013 Dr. Albu Horațiu

„Dietele Ketogenice și cele Hiperproteice încântă pe mulți dintre potențialii „pretendenți la slăbire“. Sunt permisive, funcționează și – din punctul de vedere al multora – sunt chiar agreeabile, conținând din belșug alimente de origine animală. Ele se aseamănă oarecum și de aceea se și concurează pe piața pseudo-nutriționismului sub diverse nume de medici sau nutriționiști atinși de geniu. Personal, pe niciuna dintre ele nu le agreez! N-au de-a face cu fiziologia, ci coboara – mai degrabă din zona patologicului, forțând unele rute metabolice mai puțin uzitate de catre organism si care se efectuează neeconomic, cu mare consum energetic. Evident, pacientul slăbește! Dar unde-i chichița!? Păi, pentru a obține energia necesară funcționării organismului, acesta arde mult mai multă glucoză decît în mod normal! Inainte de a le arde, organismul transformă neeconomic și costisitor din punct de vedere biologic nutrientii nonglucidici in monozaharid. Această transformare costă energie și de aici și povestea cu „alimentele care ard grasimile“ de prin reviste! Bun, bun, dar care-i problema dacă se arde mult mai multă glucoză decât în mod normal?! Oare de ce nu-i bine, pentru ca omul slăbește deși manâncă ce-i place (grasimi, proteine, etc.)? Uitați cum stă problema! Orice aduci în organism, molecula energogenetică de bază este un monozaharid! Nu putem schimba noi lucrurile! Fac doar o simulare, folosind niște cifre simple: aduci o anume cantitate de macronutrienți pentru a le transforma în monozaharidul de ars. Iți folosești rute metabolice accesorii ca să produci din mâncarea respectivă cca. 7 g de glucoza din care tu ai nevoie doar de 1g. Restul de 6 g le arzi pentru a face rost de energia necesara obținerii gramului util. Aceasta da economie pentru organism! Arzi 7 molecule pentru a obtine efectul uneia! Evident ca se consuma resurse și organismul își diminueaza rezervele! Dar cu ce preț? Doamnelor, domnișoarelor și domnilor: arderea de glucoza are pretul ei! Se numeste atac oxidativ și creează în mitocondrie (uzina energetică celulară) și nu numai în aceasta, o vraiște denumită științific stress oxidativ. Acțiunea aceasta data de speciile reactive de oxigen (împământeniți la noi sub denumirea de Radical Liberi – și de care toată lumea vorbește) asupra structurilor intracelulare ESTE MASURA TRECERII TIMPULUI PESTE O CELULA, adică a uzurii ei. Un domn doctor extrem de iluminat – Richard A. Passwater (1995) – spunea: „Stabilitatea sistemelor vii se deterioreaza progresiv din cauza unor reacții chimice și nu datorită trecerii timpului. Daca putem controla viteza de apariție a acestor reacții nocive, putem controla procesele de îmbătrânire.“ Acum, probabil întelegeți de ce aceste dietete sunt adevarate „rețete de îmbătrânit“?! Unde mai pui că majoritatea pacienților care cochetează cu excesul ponderal sunt fie dislipidemici, fie cu probleme în metabolismul proteinelor și ai bazelor azotate, fie cu amândouă plus multe altele! Păi cum facem? Le dăm o mână de ajutor să moară mai rapid dar mai subțirei? In altă ordine de idei și deoarece oricare pacient are dreptul la liberul arbitru, eu îmi voi face datoria și voi selecționa pe acest site, sub indicația dietetică DIETA KETOGENICA respectiv DIETA HIPERPROTEICA acele alimente care pot fi introduse în cadrul lor. Sa le fiu de ajutor doritorilor! Personal, nu voi prescrie în veci astfel de diete, decît în cazuri cu totul punctuale și bine selecționate!“ – Dr. Albu Horatiu 2013

Produs fara niciunul dintre cei trei derivati xantinici (cafeina, teobromina si teofilina) existenti frecvent in regnul vegetal. “Cofeina sau Cafeina este un alcaloid vegetal din grupul xantinelor care acționează ca și inhibitor competitiv pe receptorii neurotransmițătorului adenozină. Astfel, ea are un efect de dezinhibare a activitații neuronale și de dereglare a ciclului somn-veghe. Prin metaboliții săi, inhibă senzația de foame și crește toleranța la efort fizic (paraxantina), mărește fluxul sangvin arterial bogat în oxigen și nutrienți spre creier și mușchi (teobromina), relaxează musculatura netedă – în special pe cea a bronșiolelor – crește ritmul și eficiența de pompa a inimii (teofilina). Principalele surse naturale de cofeină sunt ceaiul, cafeaua, mate, guarana, maca. Si cacao conține cantități relativ reduse de cofeină. Deoarece acest alcaloid se găsește în unele dintre cele mai utilizate băuturi, în cadrul regimurilor cu restricție la cafeină trebuiesc abordate variantele sau înlocuitorii fără cofeină ai acestor alimente. Dietele cu restricție la cofeină sunt recomandate în: – Anxietate, atacuri de panică, insomnii, depresie, tendință către depresie. – Multe boli cardiovasculare, angină pectorala, status post-infarct, hipertensiune arterială, aritmii cardiace. – Epilepsie. – La cei cu diabet, cu hipertiroidism și hiperaciditate gastrică. – La cei primesc anumite medicamente printre care beta blocantele, alte sipaticomimetice, nicotina, efedrina, pseudoefedrina, quinolonele (norfoxacin, ciprofloxacin, etc.), IMAO, benzodiazepinele, teofilina, metilxantina.” Dr.Albu Horatiu 2013

“In vederea scaderii nivelului colesterolului total plasmatic unii medici prescriu medicamente si diete care se sustin reciproc. Se porneste de la ideea ca aportul redus de colesterol exogen (venit prin alimentatie) se rasfrange negresit si asupra nivelului colesterolului plasmatic total. Cercetarile medicale si nutritionale efectuate de-a lungul ultimelor doua decade au aratar ca – in esenta – exista doua tipuri de colesterol – bun (HDL) si rau (LDL) – in sensul in care persoanele care au o cantitate mare de colesterol bun (HDL) prezinta un risc mai mic de a face ateroscleroza decat cele care au o cantitate mare de colesterol rau (LDL). Din punctul de vedere al Nutritiei Ortomoleculare se admite ca valorile normale ale colesterolului sangvin variaza intre 120 si 260 mg la 100ml, existand mari variatii individuale in functie de varsta, de sex, de rasa, de ocupatie si stare de activitate. A spune ca limita superioara normala a colesterolului total plasmatic este de 200mg/dl pentru toti indivizii pare a fi destul de putin logic. Multi medici si nutritionisti – la care subscriu si eu – sunt de acord cu o statistica din 2009 facuta in urma unor studii clinice nutritionale la Mayo. Acolo se arata ca in conditii normale de viata, valorile maxime ale colesterolului total sangvin la indivizii de rasa caucaziana aflati la varste de peste 30 de ani pot depasi 200mg/dl, ajungandu-se l avalori de pana la 280mg/dl in cazul barbatilor trecuti de 60 de ani. Pasii logici, eficienti in lupta impotriva colesterolului crescut sunt: 1. Regimul alimentar cu o dieta saraca in colesterol indicata de medic sau nutritionist. 2. Asocierea la dieta si altor modificari de life style care pot imbunatati profilul colesterolului plasmatic. Astfel: promovarea miscarii, scaderea in greutate, evitarea platourilor de stress psihic si a oboselii, renuntarea la fumat. 3. Numai daca prin aceste metode – principala fiind dieta – colesterolul nu scade in mod semnificativ, probabil ca este vorba de o sinteza crescuta endogena (colesterol produs in organism). Numai in acest caz medicul curant va indica si un tratament medicamentos (in general statine) care in doza cat mai mica sa ajute conduita dietetica.” Dr. Albu Horatiu 2009

“Glutenul este un amalgam proteic (prolamine și gluteline) existent în majoritatea cerealelor uzuale. Deoarece este insolubil în apă și lipicios, el este utilizat în industria procesatoare de alimente drept cel mai ieftin liant alimentar. pe langa cerealele care-l contin natural, puteti avea surpriza sa-l gasiti in aproape oricare aliment cu mai multe ingrediente si care nu poarta indicatia dietetica FARA GLUTEN sau GLUTEN FREE. Se constată o creștere alarmantă a intoleranței manifeste și submanifeste clinic la gluten. Din acest motiv, atât dietele imuno-nutriționale cât și cele ortomoleculare anti-aging sau speciale pentru anumite afecțiuni recomandă eliminarea pe termen lung a acestuia din alimentație. Cele mai importante recomandări dietetice speciale și ortomoleculare ale alimentației FĂRĂ GLUTEN sunt: – Dietele de imunonutriție care exclud de regulă sau în urma testelor serologice specifice glutenul, lactoza, proteinele din lapte, ou și uneori drojdiile1. – Intoleranțele la gluten, lactate, ouă, oleaginoase și soia. – Celiachia (asimptomatică, potențială, manifestă), și dermatita herpetiformă. în aceste două cazuri, nu se începe alimentația fără gluten fără un diagnostic corect, pentru că eliminarea glutenului duce inevitabil la falsificarea rezultatelor analizelor de laborator. – Dietele de Nutriție Ortomoleculară din Poliartrită reumatoidă și alte boli cu context auto-imun (Rectocolita Ulcero-hemoragica, Boala Crohn, Psoriazis, Scleroza în Plăci, Lupus, s.a) – Dietele de Nutriție Ortomoleculară în care se urmărește o scădere a statusului pro-inflamator și inflamator al organismului2 (Sindrom Metabolic, Diabet Zaharat II, Obezitate s.a). – Alte diete care limitează/interzic utilizarea glutenului/lactatelor/ouălelor (în general dietele speciale de Nutriție Ortomoleculară ale persoanelor cu cancer și/sau alte tulburări disimune). – Autism3 (conform teoriei exorfinică a autismului). – Schizofrenie, depresia severă, epilepsie (conform teoriei excesului de opioizi) 3“ Dr. Albu Horatiu 2010 1 Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemie. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013 2 Sindromul Metabolic. Camelia Diaconu. Bucuresti – Ed. Medicala, 2011 3 Asediul opioizilor alimentari – exorfinele. Irina M. Jaba si Ostin C. Mungiu – Medicina Moderna, 2006

“Lactoza este un dizaharid (format dintr-o moleculă de galactoză și una de glucoză) existent în laptele animal. Acesta, în funcție de specia de la care provine, poate avea un conținut de lactoză până la 0,8%. Pe langă lactoză și alți compuși nutriționali activi, laptele animal conține și o seamă întreagă de proteine cu răsunet important asupra imunologiei organismului uman. Se constată o creștere alarmantă a intoleranței manifeste și submanifeste clinic la lactoză și mai ales la proteinele din lapte. Din acest motiv, atât dietele imuno-nutriționale cât și cele ortomoleculare anti-aging sau speciale pentru anumite afecțiuni recomandă eliminarea pe termen lung a laptelui de origine animala, a majorității derivatelor sale (precum si a alimentelor care le contin pe acestea) din alimentație multor persoane. Cele mai importante recomandări ale dieteticii și nutriției ortomoleculare ale alimentației FĂRĂ LACTOZA si/sau FARA PROTEINE DIN LAPTE sunt: – Dietele de imuno-nutriție care exclud de regulă (sau în urma testelor serologice specifice) glutenul, lactoza, proteinele din lapte, ou și uneori drojdiile1. – Intoleranța la lactoză prin deficit de lactază, boală inflamatorie intestinală, diverse sindroame de malabsorbție. – Dietele speciale ortomoleculare de întreținere ale pacientului cu cancer, dieta neoplazicului din cursul chimioterapiei, profilaxia cancerelor. – Dietele speciale ortomoleculare din bolile inflamatorii și autoimune (poliartrită reumatoidă, rectocolita ulcero-hemoragica, boala Crohn, poriazis, scleroza multipla, lupus, s.a), din boli virale cronice (hepatite cronice si ciroze hepatice, infectii cu HPV, etc.), din astmul alergic, dermatita atopică și alte alergii. Alte tendințe la tulburări disimune de tipul deficitelor de imunitate, imunitații excesive sau anarhiilor imunitare). – Dietele de Nutriție Ortomoleculară în care se urmărește o scădere a statusului pro-inflamator și inflamator al organismului2 (Sindrom Metabolic, Diabet Zaharat II, Obezitate s.a). – Celiachia (asimptomatică, potențială, manifestă) și dermatita herpetiformă. Practicanții dieteticii și ai Nutriției Ortomoleculare consideră că eliminarea proteinelor de lapte din alimentație aduce un beneficiu suplimentar celui dat de eliminarea glutenului. Acesta ar consta în scăderea statusului pro-inflamataor și disimun al organismului respectiv. – Autism 3 (conform teoriei exorfinică a autismului). – Schizofrenie, depresia severă, epilepsie (conform teoriei excesului de opioizi) 3 “ Dr. Albu Horatiu 2010 1 Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemie. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013 2 Sindromul Metabolic. Camelia Diaconu. Bucuresti – Ed. Medicala, 2011 3 Asediul opioizilor alimentari – exorfinele. Irina M. Jaba si Ostin C. Mungiu – Medicina Moderna, 2006

Produs garantat a nu avea in compozitia sa Proteine din Lapte. “Pe langă lactoză și alți compuși nutriționali activi, laptele animal conține și o seamă întreagă de proteine cu răsunet important asupra imunologiei organismului uman. Se constată o creștere alarmantă a intoleranței manifeste și submanifeste clinic la lactoză și mai ales la proteinele din lapte. Din acest motiv, atât dietele imuno-nutriționale cât și cele ortomoleculare anti-aging sau speciale pentru anumite afecțiuni recomandă eliminarea pe termen lung a laptelui de origine animala, a majorității derivatelor sale (precum si a alimentelor care le contin pe acestea) din alimentație multor persoane. Cele mai importante recomandări ale dieteticii și nutriției ortomoleculare ale alimentației FĂRĂ LACTOZA si/sau FARA PROTEINE DIN LAPTE sunt: – Dietele de imuno-nutriție care exclud de regulă (sau în urma testelor serologice specifice) glutenul, lactoza, proteinele din lapte, ou și uneori drojdiile1. – Intoleranța la lactoză prin deficit de lactază, boală inflamatorie intestinală, diverse sindroame de malabsorbție. – Dietele speciale ortomoleculare de întreținere ale pacientului cu cancer, dieta neoplazicului din cursul chimioterapiei, profilaxia cancerelor. – Dietele speciale ortomoleculare din bolile inflamatorii și autoimune (poliartrită reumatoidă, rectocolita ulcero-hemoragica, boala Crohn, poriazis, scleroza multipla, lupus, s.a), din boli virale cronice (hepatite cronice si ciroze hepatice, infectii cu HPV, etc.), din astmul alergic, dermatita atopică și alte alergii. Alte tendințe la tulburări disimune de tipul deficitelor de imunitate, imunitații excesive sau anarhiilor imunitare). – Dietele de Nutriție Ortomoleculară în care se urmărește o scădere a statusului pro-inflamator și inflamator al organismului2 (Sindrom Metabolic, Diabet Zaharat II, Obezitate s.a). – Celiachia (asimptomatică, potențială, manifestă) și dermatita herpetiformă. Practicanții dieteticii și ai Nutriției Ortomoleculare consideră că eliminarea proteinelor de lapte din alimentație aduce un beneficiu suplimentar celui dat de eliminarea glutenului. Acesta ar consta în scăderea statusului pro-inflamataor și disimun al organismului respectiv. – Autism 3 (conform teoriei exorfinică a autismului). – Schizofrenie, depresia severă, epilepsie (conform teoriei excesului de opioizi) 3 “ Dr. Albu Horatiu 2010 1 Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemie. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013 2 Sindromul Metabolic. Camelia Diaconu. Bucuresti – Ed. Medicala, 2011 3 Asediul opioizilor alimentari – exorfinele. Irina M. Jaba si Ostin C. Mungiu – Medicina Moderna, 2006

Produs in a carei reteta de fabricatie nu intra componente din Ou. “Contrar a ceea ce se poate crede, alergia și mai ales intoleranțele la proteinele din ouă sunt destul de frecvente. Dacă alergia se materializează la nivel plasmatic în special prin aparitia nivelelor crescute ale IgE-urilor, intoleranța alimentară aduce în principal reacții care implică fixarea de IgG pe suprafața celulelor și matricea extracelulară.1 Dacă alergia are manifestări zgomotoase, chiar dramatice uneori, intoleranța își desfașoară procesele distructive, insidios (de cele mai multe ori neștiut). Când prezența antigenului (proteina respectivă) este permanentă sau repetată frecvent, se constiuie o inflamație cronică ce poate sta chiar la baza degenerărilor sau a unor boli autoimune.1 La prima vedere este extrem de ușor să eliminăm proteinele de ou din alimentație. Lucrurile nu stau chiar așa datorită faptului că industria alimentară folosește enorm de mult oul sau parțile lui componente. Soluția este alegerea produselor care au specificația de 100% Vegetal sau a celor în care se exprimă explicit că în procesul de fabricație nu s-au folosit ouă.“ – Dr.Albu Horatiu 2013 1 Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemiei. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013

Produse in care nu a fost adaugat zahar. Ele contin in exclusivitate zaharoza provenita din materiile prime constituente (cereale, fructe, legume, oleaginoase, etc.). “Glucoza (I.G 100), mierea (I.G 90) si zaharul (I.G 70) sunt principalii indulcitori utilizati in industria alimentara si acasa. Ei au Indice Glicemic mare, aducand astfel si o incarcatura glicemica mare. Din aceste motive sunt cu totul proscrisi la cei care isi doresc o buna supraveghere a greutatii corporale, a nivelelor glicemiilor precum si a starilor patologice legate de alterarile acestora ( Sindrom Metabolic, Diabet Zaharat, etc.). Mai mult, vreau sa atrag atentia asupra zaharurilor ascunse care, sub aceasta denumire sau o alta sunt adaugate in retetele unor alimente in care nici nu v-ati astepta! Solutia cea mai la-ndemana este citirea etichetelor si mai sigur, alegerea alimentelor cu indicatia FARA ZAHAR ADAUGAT.” – Dr. Albu Horatiu 2013

„Aportul normal de sodiu zilnic la individul de circa 70kg, sănătos, care trăiește în condiții de confort termic și desfășoara o activitate fizică normală este de cputin peste 2g. Aceste 2g de Na corespund a 5g de sare pură. In ceastă socoteală se ia sodiul provenit din toate alimentele, medicamentele si lichidele consumate de-a lungul unei zile! Actualmente, regimurile cu restricție variabilă la sodiu (regimurile hiposodate) se aplică în special la persoanele cu anumite afecțiuni cardio-vasculare, boli hepatice și insuficiente renale. Regimul hiposodat – în funcție de severitatea deficitului de sodiu pe care-l aduce – poate fi clasificat în: – regim hiposodat ușor, în care totalitatea alimentelor, medicamentelor și lichidelor ingerate zilnic pot să aducă cam 1600mg de sodiu (sau 4g de sare pura). – regim hiposodat mediu, în care totalitatea alimentelor, medicamentelor și lichidelor ingerate zilnic pot să aducă cam 800mg de sodiu (sau 2g de sare pură). – regim hiposodat sever, în care totalitatea alimentelor, medicamentelor și lichidelor ingerate zilnic pot să aducă cam 400mg de sodiu (sau 1g de sare pură). – regim hiposodat extrem, în care totalitatea alimentelor și lichidelor ingerate zilnic pot să aducă până la 200mg de sodiu (sau 0,5g de sare pură). Strictețea regimului hiposodat este stabilită de medic sau de catre dietetician sau nutriționist la indicația medicului! Pentru a vă facilita alegerea produselor dietetice de pe acest site și în funcție de cantitatea de sodiu sau sare pe care o conțin, voi marca cu indicația dietetică SARAC SODIU acele produse care aduc cate 160mg de sodiu sau 0,4 g de sare pentru fiecare 100g de produs pregătit pentru consum, conform specificației producătorului. Atrag atenția că și apa pe care o folosim la băut sau pregătit alimentele conține o proporție variabila de sodiu care trebuie luata în considerare în situațiile de regimuri hiposodate.“ – Dr. Albu Horatiu 2013

100% Vegetal! Produse care nu contin niciun ingredient de origine animala. Astfel, ele sunt cu compatibile cu regimurile vegane, vegetariene, posturi, etc.